Little Raindrop

- Amintiri....-

2011-10-13T12:21:00.000-07:00

Daca as putea sa o iau de la capat ... crede-ma ca as face-o.As sterge tot ce a fost rau intre tine si mine si as lua totul de la inceput .Ti-as mai spune o data ca a fost ceata la Craiova...

M-as reindragosti de tine si crede-ma nu este prea greu sa fac asta pentru ca ceva din "noi doi" a ramas inca in mine si se reactiveaza de fiecare data cand te intalnesc .M-as lasa din nou sedusa de sarutarile tale daca as stii ca maine vei fi tot aici , daca as stii ca dimineata vei fi langa mine, daca as stii ca nu mai exista o alta "ea" . Eu am fost mereu acolo ... cu toate gandurile si visele concentrate asupra ta .Am visat clipe in care ma iubeai si ma doreai doar pe mine .Am visat si am sperat ca vor veni momente in care eu voi fi singura femeie din lumea ta .Am asteptat zile intregi sa se nasca ceva mai profund in tine dar simt ca e in zadar - te privesc si nu ma regasesc acolo- poate doar privita ca un refugiu ... caci deseori simt ca eu sunt refugiul viselor tale .. al dorintelor tale ... este linistea pe care o gasesti doar la miezul noptii .Dar Nu .. nu vreau sa fiu refugiu .. vreau sa fiu femeie.Vreau sa existe un maine ... vreau sa ma arunc in bratele tale fara sa imi fie teama .

Crede-ma ca as veni spre tine .. asa cum o faceam odata .. la orice ora din noapte sau zi ... dar nu mai pot ... desi inima mi-e facuta bucati de aceasta indepartare ... desi mi-e un dor imens ... trebuie sa plec ...

Doar daca as stii ca simti macar 10% din ce simt eu pentru tine as avea poate curajul de a risca sa imi frangi inima in alte mii de bucati .Dar nu ma regasesc in inima ta .... Nu sunt eu centrul universului tau ... paradisul ... culoarea .. soarele ... Nu stiu ce sunt .. sunt orice altceva si asta doare cel mai tare! Sa stiu ca nu insemn nimic pentru barbatul care inseamna totul pentru mine!

Cum sa readuc toamna trecuta intre noi?! Crede-ma ca as face-o ,dar singura nu pot! Ti-as spune adio de astazi ... ti-as cere sa nu ma mai cauti ... sa nu iti mai doresti sa ma intalnesti ... ti-as cere sa te indepartezi definitiv de mine ... sa imi ranesti toate sentimentele atat de puternic incat sa dispara toata magia si frumusetea clipelor de anul trecut! Si ... da.. pentru toate acele clipe frumoase, pentru fiecare zambet pe care mi l-ai oferit , pentru tot ceea ce credeam ca esti ... iti spun acum la revedere! Desi pare ciudat ... daca nu te-as fi iubit ... as fi ramas... dar te iubesc prea mult ca sa nu plec ...

- NU! -

2011-09-08T10:37:00.000-07:00

Nu ... nu imi poti oferi nimic din tot ce imi doresc eu. Nu .. de o mie de ori nu! Nu imi poti oferi nimic din tot ce am nevoie. Tu nu esti capabil inca sa mi te poti darui cu totul. Ca este un oras, ca sunt cateva strazi, ca sunt cateva ore, ca este de vina timpul sau vantul, mereu exista ceva intre noi, ceva care ma duce departe de tot, ceva care imi spulbera fiecare vis. Iti apartii doar tie. Nu tii cont de nimeni si de nimic. O sa iubesti oare vreodata si pe altcineva in afara de tine?! Nu te oferi niciodata intreg, imi dai mereu portii masurate cu atentie de sarutari, de atingeri, de cuvinte. Nici macar privirile nu dureaza prea mult. Cant simti ca patrund mai mult, ca incerc sa ajung spre sufletul tau, te opresti, te intorci, te rasucesti. Lasi mereu o distanta de cativa zeci de milimetri intre noi, chiar si gandurile mele ai vrea sa le controlezi daca ar fi posibil.

Ma tii la o atat de mare distanta incat deseori nu mai stiu cine esti, sau cine sunt, sau daca suntem "noi" sau doar "tu" si "eu".

Nu pot sa lupt singura impotriva tuturor, nu pot lupta impotriva vantului, nu pot muta muntii, nu pot aducea marea sau stelele pana la tine. Nu pot lupta singura pentru o dragoste care incearca sa dispara. Nu.. cu siguranta nu!

Bruno Mars - Grenade

- Viata ca o carte -

2011-08-09T06:08:00.000-07:00

Mi se pare o comparaţie potrivită. Am văzut multe cărţi care au fost inspirate din realitate. Am văzut multe cărţi transpuse în filme. Cred că viaţa este o carte pe care te apuci să o scrii treptat. Nu poţi scrie toată cartea imediat. Nu va fi o carte prea interesantă. O carte ca să fie interesantă trebuie gândită pas cu pas şi fiecare cuvânt să aibă coerenţă. La început poveştile sunt ca de obicei plictisitoare, parcă tatonează terenul. Suntem toţi nişte scriitori împiedicaţi printre cuvinte. Vrem să spunem multe dar începutul este mereu mai anevoios. Cuvinte multe care nu prea spun multe.

Cărţile încep prin pagini goale, aruncă apoi câteva idei superficiale care apoi într-un final prind contur. Devenim interesanţi, avem ceva de spus, iar cartea noastră chiar devine atractivă. Uneori povestea se poate termina exact când devine interesantă sau se poate termina înainte de a deveni interesantă. Unii scriitori sunt talentaţi, alţii nu. Bineînţeles că sunt destule poveşti care au un final într-un moment aşteptat de toată lumea. De cele mai multe ori o carte se termină prin a recapitula conţinutul cărţii. Are un cuprins bine structurat. Unele cărţi au această ordine la început.

Cam aşa sunt şi vieţile noastre. Nu poţi scrie povestea unei vieţi foarte repede. Dacă vrei să fie o viaţă frumoasă şi fericită trebuie să trăieşti din plin. Fiecare faptă a ta trebuie gândită pas cu pas şi trebuie să ai coerenţă în decizii. La început vieţile noastre sunt plictisitoare. Dormim, mâncăm ,bem şi iar dormim. Din când în când plângem când nu ne convine ceva şi suntem egoişti. Suntem oameni în devenire care îşi caută propria persoană. Când creştem, aflăm cine suntem şi începem să măzgălim în cartea vieţii noastre.

Vieţile noastre o iau încet de la acţiuni banale ca joaca şi primele informaţii ale clasei întâi şi până la marile decizii ale vieţii. Uşor uşor umplem pagini de amintiri şi ne creem propia poveste care devine interesantă sau nu în funcţie de cum trăim viaţa. Uneori viaţa se termină când devine mai interesantă, alteori nu apucă să devină interesantă, iar alteori are finalul pe care toată lumea îl aştepta.

Apoi, la finalul vieţii, oamenii îşi reamintesc tot ce au făcut în viaţă şi îşi fac acel cuprins al vieţii. Unii oameni îşi structurează atenţi viaţa de la început şi nu se abat de la planuri până la sfărşit. Aşa suntem noi. Unii scriitori buni, alţii mediocrii. Unii ştim să trăim viaţa, alţii nu ştiu să o trăiască...

Tu cum ai de gând să scrii filele cărţii tale?

Proconsul - Pentru Tine

-Alb si Negru-

2011-07-16T11:02:00.000-07:00

Te-ai uitat vreodata în interiorul unei flori, exact acolo în mijloc, de unde emana mirosul acela placut, de viata pura , fara pacat, fara tentatii...?
Ai privit vreodata aripile unei albine... acele mici foite transparente, cu care ea îsi traieste viata la maxim, cu care zboara din floare în floare?
Te-ai gândit vreodata cum de greierele poate sa emane niste sunete perfecte, în armonie totala cu linistea noptii?
Te-ai întrebat de unde stiu pasarile sa îsi gaseasca drumul, de unde stiu exact unde le este mica casuta, unde dorm, unde manânca, unde îsi cresc puisorii?

Stiai ca pasarea cuc, desi nu îsi cloceste ouale, mereu sta undeva în umbra veghindusi ouale si admirându-si puii?

Te-ai gândit cât timp i-a luat unui paianjen sa-si tese pânza?

Oare ne gândim vreodata ca întreaga lume are un anumit sens si o anumita directie? Oare ne gândim la aceste perfectiuni ale naturii , când spunem ca viata e mizera?
Degeaba ai ochi, daca sufletul tau nu vede ceea ce e dincolo de ambalaj. Pentru ca cineva odata, spunea... Farmecul lumii e dincolo de ceea ce vedem...

- Totul si Nimic -

2011-07-02T11:27:00.000-07:00

Nu imi place ca sunt singura.. nu imi place ca patul acesta este prea mare ... iar eu sunt prea singura .Nu imi place ca nu e nimeni langa mine care sa ma stranga in brate ...

Ma consideram o persoana fericita ... o femeie capabila sa zambeasca si fara sa aiba un barbat alaturi de ea. Am crezut ca pot sa inlocuiesc dragostea cu o ciocolata, cu o rochie, cu o pereche de pantofi sau cu o bijuterie! Am crezut ca astfel de lucruri ma pot face fericita! Am crezut in diamante si nu in zambete! Am crezut ca prietenele imi vor umple si colora lumea! Am crezut ca lucrand de dimineata pana seara nu voi simti lipsa fiorilor, a emotiilor, a sarutarilor si a imbratisarilor! Am crezut ca voi fi atat de obosita incat nu voi mai avea vise! Am crezut ca voi uita de dragoste!

Dar am uitat ca inainte sa pui capul pe perna sunt cateva ganduri, cateva dorinte, cateva vise care supravietuiesc oboselii de peste zi si iti inconjoara inima! Am crezut sau mai corect spus am ignorat multe! M-am luptat in fiecare noapte cu visele mele! Nu am lasat nici macar o urma de tristete sa se observe pe chipul meu.Am crezut ca sunt puternica ... ca pot invinge orice ... ca pot sa zambesc ! Am crezut ca am invatat sa fiu in orice imprejurare fericita . Dar nu am observat sau poate nu am vrut sa observ ca zambetul meu era superficial iar inauntru eram invinsa …ca in mine se strangeau furtuni , ganduri, griji, iluzii !
M-am ghidat atata vreme dupa regulile ratiunii incat aproape am uitat ce inseamna o bataie alerta a inimii ... o emotie .. un fior ... un sarut dulce ... o imbratisare puternica...atat de puternica incat sa simti ca strangi intre bratele tale intreaga fericire din lume ...

Am crezut ca sentimentele pot fi inlocuite cu lucruri materiale! Dar nu!
O pereche de pantofi oricat de perfecti ar fi nu ma va face niciodata fericita asa cum m-ar face dragostea ce i-as purta-o unui barbat!
N-am stiut ca poti sa ai totul si totusi sa simti ca nu ai nimic..Ca poti fi inconjurat de prieteni si totusi sa te simti singur ...

Adele - Someone...

- Iubirea mea...-

2011-06-14T09:15:00.000-07:00

Cântata, descrisa, pictata, transpusa în versuri sau dans, dorita, respinsa, laudata sau denigrata, iubirea este sentimentul catre care poate ca s-au îndreptat cele mai multe aspiratii ale omenirii. Se spune ca este lucrul pe care fiinta noastra si-l doreste cel mai mult si care o împlineste la modul cel mai profund .
A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine,a face ca toate sentimentele omenesti: teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta, inseamna a te confunda in infinit,a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire,a gasi alintare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere, adica de a intruni in sine toate contradictiile.. Iubirea mai inseamna respect si incredere in fiinta iubita. Toate acestea pot exista in lumea in care traim? DA!
Se scriu carti despre dragoste , povestim la tot pasul despre iubire , o transformam in cliseu o abandonam si apoi o readucem in actualitate.
In dragoste te simti invadat, ocupat de celalalt…nimic nu iti mai apartine tie. Dragostea inseamna sa simti ca traiesti pentru cineva, ca te doare suferinta lui, ca te bucura victoria lui, nu ca si cand ar fi ale tale, ci pentru ca fac parte din tine, pentru ca mintea, sufletul si trupul tau ard impreuna cu celalalt.
Sa-i porti in suflet si in minte imaginea..sa-i auzi glasul la fiecare pas…sa-i simti prezenta in adierea vantului si atingerea in stropii de ploaie….sa-ti opresti respiratia asteptandu-l….sa te invelesti, pierduta in privirea lui…sa adormi si sa te trezesti plina de fiinta lui….
Iubirea este perfecta….atunci cand este iubire….fara termeni de comparatie…fara masuratori….dincolo de timp si distante….de prejudecati….
Pana unde iubesti? Pana te doare, dincolo de ceea ce ai trait vreodata….Fara dragoste suntem orfani , sterpi , nici nu existam….Ramanem robii imaginatiei…a ceea ce ar fi putut fi daca…. Si ne transformam incet in caricaturi de suflete imbatranite, uitate de Dumnezeu si de oameni….
Nu înteleg cum pot exista oameni indiferenti în aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu ard, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang.
Lupta omule pentru dragostea ta….Strig-o in gura mare….deschide-ti inima celuilalt…prinde-o in palme si daruieste-o … Nimeni nu poate trai din dorinte imposibile.
Cred ca in lume exista o persoana care o asteapta pe cealalta, fie in mijlocul desertului, fie in mijlocul marilor orase. Si cand vietile unor asemenea oameni se intretaie si ochii li se intalnesc, orice trecut si orice viitor isi pierd importanta si ramane numai acel moment si acea certitudine incredibila ca toate lucrurile sub soare sunt scrise de aceiasi Mana.
Hai sa nu ne mai machiem ochii si sufletul, hai sa ne deschidem inimile si sa lasam dragostea sa se instaleze!!

-...-

2011-05-29T04:16:00.000-07:00

Uitându-mă în prezent, realizând că au trecut zilele, lunile... îmi dau seama că trecutul este la fel de prezent... Îmi dau seama că nu putem, nici dacă vrem , nici dacă nu vrem... să uităm ceea ce s-a înfipt în sufletul nostru.
Un anumit moment din an, un anumit gest, un anumit cuvânt, o melodie, o cifră... ceva anume te face să retrăieşti ceea ce a fost, să îţi aduci aminte cu melancolie, cu tristeţe sau chiar cu bucurie de un eveniment sau de un sentiment care a fost... un sentiment care de fapt încă există, doar că ai sau au avut grijă alţii să îl îngroape bine în sufletul tău.
Eu ştiu doar atât, acum... Niciodată nu vom putea trăi, hrănindu-ne cu amintirile trecutului. Chiar dacă, acestea, inevitabil revin uneori în mintea noastră şi ne tulbură, trebuie să fim conştienţi că viaţa merge înainte, nu înapoi...

Celine Dion - That's The Way It Is

Asculta mai multe audio pop

-Viata-

2011-05-04T12:02:00.001-07:00

Fie ca ai participat activ sau pasiv, sunt momente pe care le-ai trait, oricat ai incerca sa-l faci pe cel de langa tine sa inteleaga cum a fost, e practic in zadar pentru ca nimeni altcineva n-a trait in modul tau ce e considerat unic. Am incercat sa dau o definitie vietii fara sa ma inspir din citate celebre. Sunt de parere ca in viata e ca si atunci cand te-ai apucat de crosetat. Fiecare isi alege un fir si culoarea cu care vrea sa lucreze. Iar firul asta de mai stiu eu ce culoare va lega un ieri de un maine, ceea ce ai facut se va lega cu ceea ce vei face, se va lega pentru ca, cu fiecare zi care trece esti altfel. O parte din sufletul tau se regaseste in toate acele noduri sau incalciri care te ingreuneaza la un moment dat. Cate noduri ai legat? Unele le-ai facut gresit si nu se mai pot desface. Niciodata firul meu nu va fi la fel de intins ca al tau. Timpul e acelasi, tu alegi modul in care treci prin el. Crosetezi, crosetezi... la un moment dat te opresti si maine o iei de la capat. Ziua de azi va deveni ieri. Cea de maine va deveni un azi iar mai apoi iar un ieri. Poimaine ? te vei gandi oare la un ieri sau la un maine? Accidente, trairi, sentimente, rabdare, cate vibratii?...si toate trec dar totusi raman. ESTI SINGUR! Si vezi ce bine iti prinde singuratatea de " a croseta "? nu cumva te simti singurul? Nu-i asa ca incepi sa te simti putin mai batran? Ai invatat, autoeducat ca lucrul facut cu mana ta fie el mic sau mare, reusit sau nereusit nu seamana cu cel cumparat de la " obiecte de serie fabricate de masinarii " . Tu nu esti o masinarie. Esti viata, pui viata in lucrurile din jurul tau. Nu incerca sa fi inteles. Nu te stradui sa explici prea mult prin ce ai trecut, nimeni nu te va asculta cu adevarat. Nimeni nu va intelege prin ce ai trecut. Esti singur, nu intra in panica! ai nevoie sa fi singur...numai asa poti descoperi geniul din tine.

-Doar eu...-

2011-04-29T10:48:00.000-07:00

...Poate ca nu sunt perfecta,din contra poate am o gramada de defecte...
Poate ca nici macar nu-mi doresc sa ating perfectiunea ...Poate ca acest contrast din noi ne defineste ca oameni...Iar daca as putea schimba ceva la cei din jurul meu acel lucru ar fi NIMIC!
...Cine sunt eu sa-i cer unui om sa se schimbe pt mine,cine sunt eu sa arunc vorbe pe care poate nu le-as gandi insa in sufletul altora ar provoca tristete...De ce sa-mi doresc sa schimb ceva la oamenii pe care ii cunosc si sa nu am rabdarea sa-i inteleg sa-i descopar si sa-i iubesc asa cum sunt...?! Poate ca nu stiu suficiente lucruri despre viata poate ca sunt doar un copil mic...pierdut,aruncat poate... intr-o lume mult prea mare,intr-o lume pe care n-o pot intelege uneori,intr-o lume careia nu ii mai pasa de nimeni si de nimic,intr-o lume plina de interese si prejudecati...de temeri ascunse...
Insa ceea ce stiu e ca eu nu pot alege intre a trai sau a fi o pulbere de praf in bataia vantului,o picatura de roua pe un fir de iarba dimineata sau poate o nota muzicala dintr-un cantec de iubire insa am primit un dar minunat pe care nu stiu sa-l apreciez am primit VIATA... si...stiu si cred ca daca am primit acest dar numit viata cineva in mine a vazut ceva ce m-a facut sa-l merit,stiu ca odata cu acest dar am si un scop,un destin si un drum pe care trebuie sa-l descopar cu pasi incet ,timizi...pentru ca la final cand am sa ajung la destinatie imi voi pune o DORINTA...Imi voi dori ca din ultima mea clipire a ochilor sa se nasca doar zambete si chipuri luminoase,chipuri care sa ma faca sa cred ca tot ceea ce-am trait n-am trait degeaba si ca fiecare sacrificiu pe care il voi face a meritat...

Selena Gomez The Scene - Who Says

- Zambescccc !!! -

2011-04-27T05:19:00.001-07:00

Zambesc increzatoare pentru ca in acest moment orice mi se poate lua mai putin ce am trait si am vazut. Chiar daca drumul a fost dificil cu momente epuizante, nu m-am lasat batuta si a doua zi am luat-o de la capat. Am invatat sa gasesc frumusetea acolo unde ma aflu,sa las in urma momentele in care am stat pe loc, pentru ca viata mea e la inceput de drum. Viata mea capata culoare dupa un gest, o privire sau o vorba si am inceput sa gasesc aceste lucruri la mine mai mult decat la altii, sunt pregatita oricand sa deschid usa optimismului, sa ma privesc mai des in oglinda. Am devenit mai pretentioasa cu mine insumi, ma privesc mai mult pe mine decat pe ceilalti. Comportamentul , atitudinea, gandirea mea fata de lume trebuie sa emane frumusete, energie si curaj. Nimeni nu are dreptul sa ma priveze de la frumusete, sa-mi schimbe modul de a gandi optimist. Nu am de gand sa renunt la vorbe blande si chiar generoase facute la adresa voastra. Ma priveam in oglinda si nu eram niciodata multumita. Am crezut dintotdeuna ca viata mea e chinuita, ma intrebam de fiecare data de ce eu mai mult decat altii? De ce in loc sa fiu cum trebuia, o persoana rea, am devenit defapt mai sensibila si mai atenta la necesitatiile celor din jurul meu si vin din nou cu vesnica mea intrebare " eu cu cine seman dintre parintii mei?" raspunsul e ca mereu ceva imi da pe minus la intrebarea asta si acolo intervine uimirea. Am crescut, am evoluat , sunt ceea ce vreau sa fiu, nu ceea ce m-au nascut. Am inteles ca nu sunt fiica de vreoun geniu, am inteles ca nu pot sa fiu nici Shakespeare dar nici ultima persoana nu sunt de pe acest pamant. Am nevoi, vise mai mult decat colosale, o ambitie de a o lua de la capat, nervi de otel si o rabdare incredibila cu acele cateva persoane pe care trebuie sa le suport dar mai ales prin datoria mea morala sa le accept pentru putinul cel pot...
As vrea sa muncesc mai mult decat pot pentru ca doar prin puterea muncii pot invinge dependenta de anumite persoane, imi doresc sa plang mai mult decat ii drept pentru ca numai asa pot pretui cu adevarat momentele putine de liniste sau de fericire, Sa transpir si sa construiesc baza piramidei, sa gasesc curajul nebun de a tinde spre varful ei. Da, urasc oamenii care renunta prea usor !
Am o pasiune, imi iubesc viata mai mult decat orice pe lumea asta, spre dezamagirea voastra... Nu e doar in episoade roz, are atat coborasuri cat si suisuri asta o face atat de palpitanta.

De ce avem pretentii exagerate si imploram atentie sau iubire de la trecatori?
De ce nu stim sa ne oferim singuri atentie si iubire?

Eu am invatat ca meritul mi-l dau eu nu altii!
E frumoasa calatoria spre sufletul meu....ceea ce simt nu-mi poate lua nimeni!
Cineva a fost intrebat : " Care e cel mai mare dusman al tau ?"
Iar raspunsul era intotdeuna " Frica ".

Numai o viata avem, hai sa stralucim, sa-i facem sa zambeasca pe cei tristi, descurajati, pesimisti...nici nu-ti poti imagina cata putere ai in tine sa reusesti asta! De ce sa nu stralucesti? Sa devii o personalitate puternica pentru a te diferentia de colectivitate, sa fii tu cel autentic.
Hai sa nu mai asteptam sa ni se faca.... hai sa daruim din munca noastra!

Povestea sufletului...

2011-04-07T08:34:00.000-07:00

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi,regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: 'Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.'

O intreba pe cea de-a patra nevasta: 'Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?'

'Nici vorba!' replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: 'Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?' 'Nu!' veni raspunsul celei de-a treia sotii. 'Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!'Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: 'Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?'

'Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!' replica cea de-a doua sotie. 'Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.' Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: 'Eu te voi urma oriunde vei merge!' Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: 'Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!'

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru.

Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte,uitand ca iubirea curata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa.

Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

MORALA: Pretuieste ce ai si ce ti se ofera...maine poate fi prea TARZIU....

- Shape of my heart -

2011-03-16T11:16:00.000-07:00

Se poate sa fi inceput de multe ori sa scriu ceva.Adica…cu siguranta am facut asta…mereu am crezut ca daca ma apuc sa scriu undeva ce simt,ce gandesc ma va ajuta destul de mult.Tind sa cred si acum ca asa e.Nu stiu de ce ma ajuta asa mult sa stau in fund in fata calculatorului sa scriu toate astea mai mult decat m-ar ajuta o discutie cu cineva…poate ca fac si acum…aceeasi greseala pe care o fac inca de cand eram mica:nu am curajul sa spun ce simt…prefer sa ma inchid in mine..Pentru ce sa stie toti ceilalti durerea mea?!Cat de mult i-ar putea interesa pe ceilalti ca eu ma simt rau,sau ca eu sunt derutata,ca nu stiu ce sa fac,ca am avut zile in care imi venea sa-mi iau lumea in cap si sa plec….Si poate multi m-ar fi intrebat de ce?!Am tot,nu?Am o familie care ma iubeste,am prieteni care imi sunt alaturi,sunt oarecum bine.Asta se vede din exterior.Dar de ce nu s-a intrebat nimeni daca si in interior imi e tot asa bine.Cat de simplu poate fi pentru un om sa traiasca intr-o lume in care nu-si gaseste locul,intr-o lume in care el e vinovat de tot ce se intampla in jurul lui,intr-o lume in care eu sunt cea care greseste,cea care nu stie ce vrea de la viata,cea care alege mereu exact lucrurile pe care ar trebui sa le refuze.

Eu sunt cea care ii face pe cei din jur sa sufere.Eu sunt cea egoista,cea dispusa sa calce orice si pe oricine in picioare doar sa-si atinga propriile scopuri.Eu sunt cea care isi face vise ce apoi nici macar in somn nu pot fi realizate,cea care isi sacrifica totul pentru prea putina fericire.Oare chiar sunt eu asta?!Poate ca da…sau poate ca prea putini sa fi inteles ca nu…eu sunt altcineva!Eu sunt altceva.Sunt un om care iubeste,care simte,care se bucura d soare.Eu vreau sa tin langa mn orice om imi zambeste…chiar daca nu e cel mai prietenos zambet.Sunt un copil:imi place sa ma joc,imi place sa visez,imi place sa aud povesti.Sunt un adult,inteleg problemele vietii,inteleg ca nu ma mai pot juca,ca nu mai pot visa si acum ca atunci cand eram mica;stiu ca povestile raman doar povesti si ca in realitate nimic de acolo nu va prinde viata!Si brusc..imi dau seama ca nu mai sunt de mult copil,ca nu mai pot avea pe buze acelasi zambet inocent…Chiar nu am facut nimic.Chiar nu mai sunt de vina eu.Gresesc de multe ori ca nu stiu sa-i tin langa mine pe cei care ma iubesc,dar…mereu mi-a placut sa alerg dupa ceva ce inca nu am…

M-am saturat sa mi se spuna ca altii au probleme si mai grave.Dar fiecare isi traieste viata lui si eu am inteles asta.N-o sa raman eu pe loc doar pentru a-i plange greutatea altuia.Nu e dovada de egoism…e dovada ca am realizat ca uneori e bine sa intelegi care e locul tau si ce trebuie sa faci.Fiecare om isi are problemele lui.Si fiecare le stie numai pe ale lui.Si tocmai de-asta o sa ma preocupe numai problemele mele…daca eu nu contez pentru mine,pentru ceilalti inseamna ca nici nu exist.Trebuie sa invat sa ma respect singura ca apoi sa pot fi capabila sa ma fac respectata.Stiu ca fac de cele mai multe ori lucruri care multora nu le pica bine,lucruri care pe multi ii deranjeaza.Si gresesc…dar cine nu o face?!Asta sunt..in masura in care cei din jur vor reusi sa ma accepte asa poate voi invata sa fiu altfel.Totul e sa fii apreciat pentru ceea ce esti,chiar daca nu esti perfect..Nimeni nu e….

Nelly Furtado ft. James Morrison - Broken Strings

- Primavara -

2011-03-06T08:04:00.000-08:00

Este o zi fabuloasa. Simt cum primavara trage cu ochiul din inaltul cerului nehotarat in alegerea unei costumatii pentru fiecare zi, priveste curioasa din spatele muntilor cu crestele inca sub asediul zapezii, se ridica din pamantul care tresalta sub portiunile sticloase, se oglindeste in baltile formate in urma topirii zapezii ca si cand s-ar afla in fata propriei oglinzi in retusarea machiajului de un verde crud, zburda cu aerul care o aroma aparte azi ori se abate din drum sa bea o cafea la o masa afara.

E inca iarna, insa pasii mei aluneca spre primavara.

E o iarna care azi imi da senzatia ca se retrage si totusi e inca aici.
Iarna pare rupta dintr-o poveste magica intr-o combinatie uimitoare de arome, peisaje, sentimente. Cu fiecare zambet nascut din bucuria iernii, privim mai optimisti spre primavara. Intotdeauna, iarna aduce cu ea un peisaj glacial, tulburat insa astazi de razele rascolitoare ale soarelui care nu contenesc sa-si croiasca drum peste omenire. Acele clipe cand ningea fluid, ca un omagiu ceresc, sunt astazi inlocuite de pete de culoare de un auriu electrizant. Cerul lesiatic, usor vanat, purtand la orizont parca o curea de metal, astazi se scalda intr-un albastru intens. Pasii care se conturau in fata mea, prin zapada, s-au pierdut in zgomotul urmelor lasate pe asfaltul umed. Sunt pasi la fel de interesanti, iar zgomotul lor completeaza zgomotul de fond dand impresia unor pasi de step. Sunt pasi care se intercaleaza, pasi care cotesc, pasi grabiti sau resemnati, mici sau mari, in alergare sau staruitori, lenesi sau zglobii. Cu zomotul lor alimenteaza in noi cheful de viata, asa cum unei masini ii faci plinul.

Si astfel, totul incepe optimist, ca si cand o geneza se contureaza si parca in fiecare an alta. Cu fiecare adiere respiram un aer nou si ne lasam purtati in visare de primavara trezita la viata, o primavara inmugurita si infloritoare, care-si expune frumusetea intr-o splendoare acaparanta purtandu-ne prin iarba verde si plina de roua, prin gradinile cu muguri gata sa se deschida, printre florile firave si colorate, care-si ridica capul din pamant. Ne ademeneste apoi pe malul raurilor repezi si dezmortite, prin padurile care se inalta mandre si vesele privind catre soarele bland si atotstapanitor, a carui lumina apare ca un dar, ca un plasture pentru suflet. Pasii nostri se indreapta apoi pe culmile muntilor inundate de ghioceii jucausi si de brandusele ispititoare care poarta un crunt razboi cu ramasitele de omat staruitor. Entuziasmata, ne poarta pe strazile fosnitoare de arome vii care par ca alcatuiesc o autostrada scurtand aerul catre simturile noaste, pe aleile parcurilor care trezesc in noi amintiri la fiecare pas, zabovind apoi pe o banca si privind fara tinta, primavara ne aduce langa oameni si printre ei.
Vin de afara...
Nu este inca primavara, dar nici iarna pare a nu mai tine fraiele strans.

Sa aveti o zi frumoasa!

-Pauza-

2011-02-28T10:27:00.000-08:00

Nu ma mai inteleg.Tot traiesc in carti, in basme, in povesti ...
Dragostea nu exista. Cel putin nu pentru mine! Ce rost are sa pomenesc cuvantul asta fara sens daca doar eu simt? Aia nu e dragoste!Vroiam sa cred in el... vroiam sa fie el altceva.Credeam ca el o sa faca tot posibilul sa fie bine...atat cat ar fi reusit.Am acceptat ideea ca nu ar trebui sa am asteptari...stupid girl!
Vroiam un prieten, un amic, cineva cu care sa pot vorbi, cineva care sa tina la mine, dar sufletul meu nu e facut ca sa fie iubit.Poate nu e pregatit si ce poata sa te doara mai tare decat sa afli ca nu insemni nimic?Credeam ca e ceva...ca sunt ceva.Sunt la fel ca si restul...sunt o banala...o banala care traieste intr-o lume tampita a viselor.
Credeam ca o sa aibe grija de mine...ca reprezint ceva, oricat de mic ar fi lucrul asta.Credeam...credeam...credeam atatea.Credeam in el...sau poate totul era o joaca..O joaca rece si degeaba.O sa fiu nepasatoare.O sa fac totul doar de dragul convenintelor.Nu mai sper...nu mai cred...nu mai simt...Prefer sa sufar in tacere decat sa ma exteriorizez...Daca un om alege sa ma indeparteze ii respect dorinta cu toate ca ma doare de mor...si asta am facut cu tine...ti-am respectat dorinta...m-am amagit cu iluzia reusitei,aveam incredere in tine...aveam incredere in ceea ce urma sa fie...sau ma rog ce visam sa fie.Iarta-ma ca am visat!iIarta-ma ca am sperat!Iarta-ma!

Ai fost doar Un actor grabit, care si-a spus, replica si-apoi a plecat zambind,
Un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena! Un actor grabit, care a pleacat, imediat ce piesa a luat sfarsit!

Chiar nu stiu ce rost mai au acum intrebarile care nu au niciun raspuns.Asta este... Va veni o zi in care,regretele nu vor mai putea intoarce timpul inapoi.Nu vor fi regrete pentru ceea ce a fost,ci regrete pentru ceea ce ar fi putut fi...

-Femeia perfecta-

2011-02-23T07:55:00.000-08:00

Daca pentru barbati inca este un mister cum iubesc femeile, cand rolurile se schimba, misterele sunt elucidate. Femeile au stiut dintotdeauna cum iubesc barbatii, au invatat pe pielea lor, cu lacrimi sau zambete, dezamagiri sau impliniri, casnicii scurte sau lungi, iubiri pasionale sau domoale...dar au invatat ! Mi se pare ca cel mai sugestiv articol in acest sens este articolul scris de Mihaela Radulescu "Cum iubesc barbatii", pe care o sa-l redau in integralitate:

Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei.M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit, preocupata sa fie ea insasi. As sti ca-i frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru ca nu se saruta cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici frumoase. I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos, pentru ca nu-i place sa fie agatata pe strada.
Daca as vedea-o pentru a doua oara, as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si mi-as imagina ca de-acolo, de la gatul dezgolit, as incepe s-o sarut, cand mi-ar da voie...M-as trezi dimineata cu chipul ei pe tavan, uitandu-se incruntata si dulce catre altul. Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru, nu e rujata si pudrata strident, ci doar limpede si si fragila la vedere...

Daca as intalni o femeie intr-un bar, m-as gandi nesimtit la ea, pentru ca felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat la spre o noapte de sex dement. Daca as vedea-o in statia de autobuz, mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa astepte rabdatoare...Poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz, doar ca sa verific ce-i place la un barbat: indrazneala, eu sau...masina?!
Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femei de mai multa vreme, dar abia intr-un anume moment sa o VAD. Poate ca, simtindu-i parfumul discret si vazandu-i mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu mine. Poate ca de la glezna ei fina as incepe o poveste care s-ar infinge-n suflet. Daca as vedea cum se bucura de ciresii infloriti si daca as auzi ce raspicat vorbeste, m-as stradui sa-i povestesc despre mine...
Daca ar fi deja iubita mea, m-ar induiosa felul in care mi-ar spune "buna dimineata", cu buzele, mainile, ochii si pielea ei toata. As pleca la munca zambind daca mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de sub parul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu de la munca. As iubi-o pentru ca nu-si barfeste prietenele, pentru ca nu-mi uraste prietenii, pentru ca nu tipa la nimeni si, mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si pentru ca inchide ochii cand o sarut. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaindu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i-o da jos.
As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoste cu ea sau sex cu ea. M-as topi dupa ea daca le-ar zambi fostelor mele amoruri si daca nu m-ar intreba nimic dupa aceea...M-as uita in nestire la ritualurile ei, cand mi-ar da voie, pentru ca as fi nebun dupa ea cand si-ar pune ciorapii, cand si-ar rimela genele sau si-ar peria parul, cand ar uda florile sau ar pregati masa...As da orice sa-i aud vocea limpede cand m-ar enerva toti la serviciu si as iesi cu ea in fiecare seara daca n-as auzi-o plangandu-se ca n-are cu ce sa se imbrace. Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine, barbatul ei...

Probabil ca nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am sti sa ne lasam spatiu si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze, sa citeasca langa mine si sa-mi asculte muzica...mi-ar fi de-ajuns sa-mi fie cea mai draga din lume si din viata daca as vedea-o ca-i vine sa planga dupa ce am fost rau cu ea si as fi nebun dupa ea daca n-ar plange...I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multa iubire si i le-as stinge cu ale mele...Daca am putea sa vorbim de toate si sa intelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia langa care am visat sa traiesc. M-as certa cu ea fericit ca nu tranteste usi in lipsa argumentelor si nu spune porcarii cand e derutata.

Iar daca ne-am muta impreuna, mi-ar placea sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curatenia care n-ar fi doar in sufletul ei, ci si in dulap, in baie, in bucatarie...Femeia care mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa imi accepte toanele, ciudateniile, simplitatea in anumite privinte si sa stie pe de rost ca barbatii si femeile nu iubesc la fel. Ar trebui sa poarte lenjerii fine chiar si la bocanci si sa nu ma lase vreodata s-o vad cu bigudiuri sau cu castraveti pe ochi. I-as aduce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de "Valentine's Day"...
As vrea sa muncim amandoi in nestire, sa ne construim temeinic vietile, iar cand va fi sa facem copii, as vrea sa stie ca voi fi un tata bun. Nu i-as ucide niciun vis, daca realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna...Daca as fi fost perfect, n-ar fi avut niciun merit sa ma iubeasca. Femeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.

Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...

Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo...

-...-

2011-02-20T10:00:00.000-08:00

Cand ai plecat… ai luat o parte din mine cu tine...

Stii ce imi este cel mai teama? Ma ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca am uitat de tine. Ca am uitat momentele petrecute. Ca am uitat atingerea si sarutul tau. Ma ingrozeste ideea ca as putea sa te pierd si din amintiri. Asta este spaima mea cea mai mare. As fi pierduta pentru totdeauna.

Imi ceri sa uit. Sa te uit. Sa imi vad de viata mea. Imi ceri sa nu traiesc din amintiri. Dar tu nu stii ca amintirile sunt tot ce mai am. Nu stii ca amintirea clipelor frumoase ma tine inca in viata. Iti multumesc ca mi le-ai oferit, si te rog sa nu imi ceri sa renunt la ele. Atat mai am…

Mai indepartati azi cu fiecare clipa, alungati de noi insine…plecam pe drumuri separate pe care maine niciunul dintre noi nu-l va regasi pe celalalt…

Mi-ai aratat cum sa fiu fericita. Mi-ai aratat cum sa iubesc cu adevarat...

Zilele trec incet, incet... n-as fi vrut sa pleci...

Si apoi ai plecat… si m-ai lasat sa platesc cu lacrimi…

P.S: Tot ce-i frumos... dureaza atat de putin !

Mariah Carey - Without You

-Scrisoare catre tine-

2011-02-14T04:00:00.000-08:00

Probabil nu vei citi niciodata aceste randuri, sau nu vei stii ca sunt pentru tine.

…nici nu stiu cum sa incep…probabil cu un BUNA. Ma intreb mereu ce faci?Esti bine?…Sper ca da. Stiu ca te intrebi de ce iti scriu tocmai acum dupa atata timp. Ei bine, vroiam sa-ti spun ca…imi pare rau…, imi pare rau pentru modul in care s-au desfasurat lucrurile, nici nu mai conteaza cine si cat a gresit, imi pare rau pentru modul brutal in care am intrat in viata ta , modificandu-i cursul si apoi am iesit...
Nu am adormit cu tine in gand si totusi te-am visat…nu ma gandesc la tine si totusi imi apari in gand….nu te sarut si totusi iti simt buzele reci…nu ma tii in brate si totusi iti simt parfumul…nu esti aici cu mine, dar te simt prezent in tot ce fac…pur si simplu…

...imi lipsesti!

It's Not Goodbye - Sweet November

-Suflet-

2011-02-13T09:19:00.000-08:00

Cate scrisori ai scris sufletului ?Cate paragrafe l-ai lasat pe el sa-ti scrie?
Poate nu stii sau poate nu a existat nici macar o scrisoare catre el sau din partea lui catre tine.Poate te-ai imbracat in fericire doar sa acoperi multe din ranile deschise, dar sufletul nu de asta are nevoie.Se poate scufunda usor in mijlocul unui ocean chiar si intr-o singura lacrima si cand vei dezbraca fericirea, nu vei avea putere sa te privesti in oglinda.
De ce traim toata viata asteptand si nu invatam niciodata nimic din trecut?Ne vom da seama ca-i tarziu sa mai invatam ceva, si ca timpul ne-a lasat fara un obiectiv clar de asteptat.Iar greseala cea mai mare a sufletului este ca traiesti intr-un viitor fad si rece, ci nu intr-un prezent cald si clar.

Sufletule, citeste :

Suflete, suflete al meu, ce stai intr-un trup fericit, fals si aiurea, iti scriu.M-a orbit puterea luminii, sau poate a fost intuitia mea cea ce a dat gres.
Poate am ales drumul cel mai lung sa-l parcurg.Dar tot timpul am fost in spatele lui.N-am stiut sa joc si am pierdut.
M-am saturat sa visez numai opus cu realitatea.
Suflete, te plimbi spre cerul deschis si nu-ti este frica sa zbori.El, imi conjunga viata intr-un trecut imperfect si nu a invatat niciodata sa ma creada sau cel putin sa ma uite.
Daca am fost mereu straina in sufletul lui, am plecat de acolo.Eu ti-am promis ca ma voi descurca cu aceasta durere, fara el.Dar cu tine, suflete.
Timpul alearga impotriva mea, cerul se deschide, eu ma desprind si cad.

Niciodata n-am reusit sa te desenez zambind, pe o coala alba.Suflete al meu.

Andra - Colt De Suflet Feat. Adi Cristescu (Korekt)

-Mi-e dor uneori...-

2011-02-10T11:39:00.000-08:00

Mi-e dor sa-mi fie dor de o imbratisare, de-un sarut, de-un “Te iubesc”. Mi-e dor de clipele in care iubeam, fie si fara rost, fara speranta, coplesita de dor, innebunita de dorinta. Cand imi inabuseam lacrimile in capul pieptului si visam ca poate voi fi iubita. Mi-e dor sa tanjesc dupa un sarut. Imi lipsesc clipele in care fixam cu privirea ore in sir telefonul, in care imaginam scenarii, le stergeam, le refaceam. Mi-e dor de bucuria de a iubi cu inocenta si prostie, de a crede ca dragostea dureaza vieti de-a randul. Mi-e dor sa-mi pierd respiratia in privirea lui, sa plang de fericire si nerabdare si sa ma las purtata de vis.

Imi lipsesc vremurile in care credeam cu tarie ca pot modifica geografia planetei in numele iubirii. Si pot muta muntii si pot sterge anii si pot uita si iubi oricum si oriunde. Mi-e dor de mine, cea care credea si putea.

Ma simt un cub de gheata. Nu simt nimic. Nici bucurie, nici durere, nici suspans. Imi port existenta taraganat, fara a mai astepta nimic, fara a mai visa ceva, fara a ma teme ori a ma bucura de cineva.

Nu ma las atinsa de cuvinte reci ori calde deopotriva. Mi s-a spus ca trebuie sa fiu mai tare, sa nu iau in serios orice nimic , iar acum, fara placere, n-as mai plati doi bani pentru nimic. Dar as da toate bogatiile lumii sa stiu macar ca voi mai trai, fie si numai pentru o clipa, fie si peste o suta de ani, dulcele fior al iubirii.

Iubirea mi-a devenit matematica, cerebrala. Scanez, calculez, aproximez si renunt. Ar fi prea mult de munca pentru a castiga poate o dragoste. Munca cere timp, timpul e pretios, asa ca renunt de la bun inceput si sper ca cineva imi va oferi dragostea degeaba.

Hi-Q - Dor de tine dor de noi

- Sentimente -

2011-02-07T02:52:00.000-08:00

...Adio,dar ramai cu bine. Fericit sa fii,sa uiti tot ce-am avut. Sa mergi inainte cu capul sus. Totul e trecator.Pana si eu ,iar viata e uneori nedreapta.Mult prea nedreapta!
Viata....De cate ori am luat viata de la capat?Nici eu nu mai stiu. Mereu am crezut ca intr-o zi voi zambi.Aveam nevoie de un suflet si l-am gasit ,iar el pentru o clipa m-a facut sa zambesc, sa cred in mine, sa iubesc sufletul nu omul si sa cred in acel soare care candva rasare in viata fiecarui om, sa cred in acea poveste plina de magie si parca, uneori desprinsa din basme...iar azi...azi mi-e atat de dor de acei ochi in care am crezut de la bun inceput!
As vrea sa pot spune …NU PLECA…dar stiu bine ca ar fi in zadar, stiu ca nu pot schimba asta iar timpul - timpul nu vrea ca sa stea.De ce vreau totul inapoi, de ce il vreau iar langa mine?E simplu...pentru ca e tot ce am cautat, sufletul pe care l-am asteptat ani la rand.Mereu am spus ca oamenii care sunt la fel, care cred in acelasi lucru, care au aceleasi idealuri si aceleasi valori ,raman impreuna.Stiu doar ca nu cautam iubirea intr-un om perfect, cautam perfectiunea intr-un om simplu si ca nu-ti trebuie ani sa iubesti...iti ajunge o clipa, un minut, o ora...o zi...iar uneori iubirea doare...
Iar despartirea? Ce simti cand spui adio, cand pleaca si stii ca, probabil nu o sa-l mai vezi niciodata?Atunci, parca se rupe ceva in interiorul tau , dar nu mai vreau sa pun 1000 de intrbari fara raspuns pentru ca cei care iubesc, nu pun intrebari,nu cauta raspunsuri.Iubesc, accepta si respecta decizia celuilant indiferent cat de dura si grea este ea.
Atat...nimic mai mult!
Ar mai fi multe de spus dar prefer sa ma opresc aici.Multumesc unei fiinte dragi pentru tot.Pentru acea "poveste" plina de magie si pentru ca in cele 2 luni de relatie ,fara sa-si dea seama m-a invatat ce e iubire si ca oriunde in lumea asta va fi ramane cea mai speciala persoana din viata mea!

RICHARD MARX-I'LL BE RIGHT HERE WAITING FOR YOU

- Eu si Viata -

2011-01-31T01:13:00.001-08:00

Merita...un zambet!
Ti-as spune ceva, viata...dar mi-e teama ca nu o sa ma auzi.. Esti mult prea rece, prea nepasatoare! Cum ai devenit asa? Nu te mai recunosc. Daca as fi crezut pentru o clipa ca asta esti tu, nu mi-as fi oprit pasul sa te cunosc...
Nu ...nu cred ca esti asa. N-ai fost asa nicicand. E prea mare pretul pe care vrei sa-l platesti. Ce sacrificiu e asta? Te inchizi in tine, esti neiertatoare. Nu vezi cat de nefericita devii? Ai uitat ce inseamna zambetul, speranta, iubirea...Ai uitat cum e sa-ti bata inima cu putere. O simti? Vrea!

Hai, un zambet mic! Macar unul! Nimic nu e de neremediat. Iar tu esti o luptatoare. Stiu ca uneori esti prea credula, ca vrei sa oferi totul...dar, intelege si tu, n-ai cui. E tarziu si a inchis. Sunt putine inimi care functioneaza non-stop. Obosesc si ele. Si se tem. Iarta-le! Sunt mici. Poate au sa creasca mari candva.

Ai Grija de TINE!

-Oare?-

2011-01-28T15:03:00.000-08:00

Mai exista iubire adevarata in zilele noastre? Iubirea aia neconditionata pe care o intalneam in basmele pe care ni le citeau parintii sau bunicii inainte de culcare? A mai ramas ceva din basmul cu Ileana Cosanzeana si Fat Frumos?

Daca stam sa privim o clipa lumea in care traim putem striga in gura mare si ferm convinsi ca avem drepate, ca numai exista nimic din toate astea, ca basmele sunt facute doar pentru a adormi copii mici si naivi si ca nu au nimic in comun cu realitatea, cu atat mai putin cu realitatea zilelor noastre. Astazi oamenii sunt mai preocupati de cariere, de partea materiala a vietii, dragostea a ramas undeva uitata.

Cam asta am fi tentati sa spunem ca a mai ramas din iubire. Dar este imposibli ca in secunda urmatoare sa nu ne treaca prin minte o clipa in care am uitat sa mai respiram, o secunda in care am fost invadati de acest nobil sentiment, chiar si acum, in zilele noastre. Este imposibil sa nu ne amintim de privirea unui om pentru care stim sigur ca am renunta la tot, sa nu ne intoarcem intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in care un sarut a reusit sa te faca pe tine, omul din zilele noastre, sa poti sa zbori. Sunt convins ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi simtit macar o data in viata ca iubeste.

Si totusi, de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire? In trecut, cavalerii se duelau pentru iubitele lor, mureau pentru dragostea lor. Astazi oamenii renunta atat de usor la iubire. In goana lor dupa bani, preocupati de cariere, uita sa se mai opreasca o clipa si sa priveasca in sufletul lor. Uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce-o iubesti, uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe inima persoanei iubite. Sunt sentimente care nu se compara cu nimic, care nu vor putea fi niciodata inlocuite cu nimic, nici cu un cont de nu stiu cate sute de mii de dolari, nici cu cea mai mare vila sau orice altceva ce tine de partea materiala. Sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumparate, oricat de multi bani am avea.

Din pacate, prea multi oameni uita ca in ciuda tehnologiei din ce in ce mai avansate, in ciuda descoperirilor care se tot fac, timpul a ramas tot ireversibil si clipele care trec acum pe langa noi nu mai ni le poate da nimeni inapoi. Si poate peste ani, cand idealurile noastre referitoare la cat de sus putem ajunge in cariera sau cat de gras poate fi contul din banca vor fi atinse, ne vom trezi ca suntem niste batranei singuri care nu au langa ei persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pentru ei doar daca ar fi lasat-o. Privind in urma, iti vei aminti de un mesaj in care iti spunea ca te asteapta, dar tu nu te-ai dus niciodata, de o lacrima care s-a uscat pe-obrazul ei in asteptarea sarutului tau. Iti vei aminti privirea care te implora sa ramai atunci cand ai plecat. Cine o sa-ti mai dea atunci tot ce ai lasat sa treaca pe langa tine, persoana careia i-ai spus "pleaca" chiar daca sufletul tau i-ar fi spus "mai stai", persoana cere ar fi stat in calea realizarii tale pe plan profesional, sufocandu-te probabil cu iubire. Cate persoane nu ar vrea atunci sa poata da timpul inapoi, sa ajunga la o intalnire la care nici nu a incercat sa ajunga atunci cand il astepta, sa poata sterge acum o lacrima amara din ochii persoanei pe care a iubit-o, sa mai stranga o data in brate, macar o data, trupul care tremura sub mangaierea lui. Cate persoane nu ar renunta la tot pentru tot ce au avut si nu mai au, nu mai au pentru ca asta a fost alegerea lor, pentru ca intr-un anumit moment al vietii au considerat ca e mai bine sa aleaga ei pentru doi si au ales gresit.

Din ce in ce mai des vezi oameni care decid sa mearga pe drumuri separate pentru ca "asa e mai bine", chiar daca in mod clar lacrimile din ochii lor spun ca nu asa e mai bine, dar ce mai conteaza? La cel mai mic impas iau aceasta hotarare "inteleapta", cum ca ar fi mai bine sa-si vada fiecare de viata lui si este mult mai simplu sa spui "viata ne e impotriva" decat sa recunosti ca esti un las care nu are puterea sa lupte, nu-i asa?

De cate ori nu ati auzit de decizia inteleapta a unei persoane de a renunta la prostiile astea legate de iubire, care stau in calea realizarii unui tanar care promite ca va ajunge in varful piramidei, profesional vorbind? De cate ori nu ati intalnit persoane care au inlocuit iesirea la cinema cu filmul de pe calculator, o cina in oras cu o comanda la o pizzerie, o iesire in aer liber cu nimic. Cat de des intalnim oameni care nu mai stiu sa se bucure de lucrurile marunte, care fac viata frumoasa ? O ploaie scurta de vara te determina sa iei imediat taxiul in loc sa te bucuri de felul in care picaturile caldute aluneca pe chipul si pe trupul ei. Razele de soare care patrund dimineata in casa te fac sa tragi draperiile si sa pornesti aparatul de aer conditionat fara sa te opresti o clipa sa vezi cat de frumos ii lumineaza ochii in bataia soarelui.

Si-atunci concluzia pe care o tragem e ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au timp sau rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem o pereche de tineri care, tinandu-se da mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata Carul Mic sau Carul Mare ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi, sau oameni curajosi care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. Au ales IUBIREA ADEVARATA .

-Cine sunt?-

2011-01-23T04:42:00.001-08:00

Cine sunt eu? Sunt o fiinta efemera. Sunt un pumn de nisip in bataia vantului. Cand sunt fericita, sunt un curcubeu pe cerul albastru. Iar cand plang, sunt o lacrima ce se varsa in mare. Sunt un suflet care incearca sa-si gaseasca o cale spre lumina. Si cand o gaseste, sa o si pastreze. Si de asemenea sunt un fluture prins in causul unei palme si as vrea…oh, as vrea sa-mi iau zborul. Vreau sa-mi intind aripele si sa zbor spre cer. Sa simt vantul cum ma mangaie, sa simt stropii de ploaie cum cad, picatura cu picatura pe corpul meu. Si eu mai sunt o pana in bataia vantului. Plutesc usor, usor… spre infinit. Spre nicaieri.
Cine sunt eu? Eu… sunt o inima care bate. Cateodata mai incet, cateodata mai repede… bat, si ma mai si opresc. Atunci imi place sa ma gandesc daca sa mai bat sau nu. Si uneori aleg sa mai bat, alteori nu. Si atunci cand nu mai bat, totul se opreste. Timpul sta pe loc, totul in jur intepeneste, si pana si moartea ramane inghetata prinsa in drumul ei, cu o coasa in mana. Vesnica ei coasa. Si atunci ma uit in jur si realizez ca eu, eu pot fi si un inger pe Pamant. Un inger pierdut. Eu as putea fi o stea cazatoare. Care se inalta cat mai sus, straluceste puternic si apoi… cade. Si prin caderea mea, sa aduc fericirea cuiva. Cine sunt eu? Poate ca eu sunt o fata care vrea mai mult de la viata, poate ca sunt cineva care doreste imposibilul. Eu poate ca sunt… fata care doreste sa fie tinuta in brate si sa stie ca daca in momentul urmator, unul din noi doi va trebui sa moara, el sa fie pregatit sa-si dea viata pentru mine. Desi nu l-as lasa. Niciodata. Cine sunt eu? Poate ca eu sunt o jumatate pierduta printre alte mii de jumatati. Si imi caut sufletul pereche. Alerg, si incerc sa aflu care jumatate mi se potriveste. Care ruptura o poate repara pe a mea?
Si, v-ati intrebat cine sunt eu? Eu sunt. Cu bune si cu rele. Sunt o raza de lumina. Care lumineaza o perioada si apoi, apune....

-...-

2011-01-19T10:59:00.000-08:00

Am ingenuncheat privindu-mi toate visele stirbite. A mai trecut o zi, am mai ucis un vis fortandu-ma sa imbratisez resemnarea. Raman fara vise si ma simt pierduta! Mai sunt cateva zile… inca un pas… inca doi… unde esti resemnare?! ma sperii si alerg inapoi incercand sa culeg praf din visele ce le-am cladit candva de dragul ochilor tai… de dragul carora, le spulber acum. Mi-e dor de mor, mi-e dor, mi-e dor…

Ma caut cu disperare dar peste tot te vad doar pe tine. Mi-am pierdut ratiunea, sufletul, puterea, credinta, speranta, vointa …m-am ucis, incercand sa ma reinventez. Vreau sa modelez acelasi chip dar fara asemanare. Sa nu pastrez amintiri, sa am un suflet independent de-al tau, fara dorul de tine… sa recladesc o inima in care sa nu existe nici cicatricile acelea din trecut… M-as reinventa dar, stiu ca de-ar fi sa plamadesc in mine un alt suflet, in care sa nu fii, te-as cauta in lume pana ar fi sa te intalnesc, si te-as mai iubii o data, si inca o data… Te-as iubii cu mai mult foc, cu mai mult curaj, cu mai mult dor… te-as iubii cum te iubesc si n-as inceta sa te caut niciodata… pentru ca ce simt pentru tine, nu regret, nu blestem, nu judec. M-as reinventa sa scap de durerea ce imi apasa pe suflet acum. M-as mai naste o data , mai aproape de tine, sa incerc un alt destin… sa caut destinul in care imi esti permis… si daca nu ar exista… as inventa unul!

Dar , stiu ca e tarziu acum… si stiu ca te-am pierdut. Te-am pierdut din vis, si visele ramase-n urma ta ma dor. Nu le vreau asa seci, interzise… Ma doare timpul ce sapa prapastia dintre noi.

Mi-e dor de tine si uit cine am fost… urasc cine sunt… refuz sa mai fiu… mi-e dor de tine… si plang, plang fara sens, fara rost…

Plang pentru un vis pierdut...

2011-01-18T12:20:00.000-08:00

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.

Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.

Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales?

Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:

- Vii cu mine soldat?

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

- Buna ziua, si a invitat-o la cina.

Iar aceasta i-a spus:

- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Mi-a mers direct la suflet povestea asta, e ceea ce facem noi toata viata. Ne pregatim pentru intalnirea cu iubirea, ne imaginam cum ar fi, avem atatea asteptari cat ne-am lasat imaginatia sa zboare. Ne pregatim temeinic de fapt pentru dezamagiri. Ne punem clar pe un pilot automat, pe "asa ar trebuie sa fie" desi habar nu avem ce vrem, avem doar niste fantezii nerealiste. Si atunci cand suntem pe cale sa intalnim iubirea nu facem decat sa ii dam cu piciorul, ne lasam sentimentele otravite de visele noastre.

Alegerea corecta vine din adancul sufletului tau, acolo unde nu poate exista altceva decat iubire, unde nu ajunge altcineva decat tu, asa ca nu ai cum sa fii ranit(a). Alegerea corecta inseamna sa lasi usa deschisa si sa vezi care e mesajul fiecarei persoane sau eveniment care apare in viata ta. Poate fi doar un bun prieten, poate te va conduce spre iubirea pe care ti-o doresti, poate mai ai ceva de invatat etc.

-Suflet amar-

2011-01-12T08:13:00.001-08:00

Suflet amar, îndurerat de patimi sublime, de sentimente apasatoare, de gânduri abstracte întinse pe siraguri de iluzii. Inima frânta uitata în cupola timpului, scaldata în lacrimi de amor, pastrata în tainele întunecate ale unui suflet ranit de sperante desarte. Asta e tot ce am de la tine, de la cel pe care îl adoram, care ma fascina, care ma facea sa respir mai dinamic...cel pe care îl iubeam. Vise naucitoare, iluzii incandescente, aparente înselatoare, sperante spulberate, astea sunt urmarile iubirii mele. Tradata, uitata, pustiita de gânduri aprigi, asa sunt acum. Tânjesc dupa tot ce era odata, sublimul sentiment, suprema tentatie a oricarui suflet, pe care tu ai spulberat-o cu nepasare, cu indiferenta. Tu...tu ai schimbat totul. Cu ce drept îti însusesti fericirea mea? Cu ce drept îmi capturezi fiecare zâmbet? Cu ce drept spulberi universul existentei mele? Cu ce drept pui lacat pe visele mele? Te-ai infiltrat în toata gândirea mea, mi-ai întunecat ratiunea si mi-ai condus viata dupa reguli nescrise. Esti înzestrat cu indolenta, ai darul insensibilitatii, iar eu...suspin amar din vina acestora.

Petrec ore în sir într-o transa adânca, meditând la tot ce se petrece. Cu greu reusesc sa opresc siroaiele de cristale fierbinti si umede care îmi cad necontenit pe obraji. Privesc bulversata la trecut, acele clipe de mult apuse, care radiaza de zâmbete, împliniri, scântei, emotii...un vis frumos. Cândva credeam cu atâta amploare în vorbele tale care îmi dadeau încredere si sperante pentru viitor. Stii sa minti foarte frumos . Nu îmi spuneai romane de dragoste sau poezii, doar simple cuvinte care însemnau atât de mult. Însemnau? Înca mai înseamna, sunt pastrate în taina , în catacombele ratiunii mele.

Mereu îmi spun ca timpul le rezolva pe toate, ca timpul vindeca ranile sufletului . Mie nu mi le vindeca, mi le adânceste mai tare. Stiu ca sentimentele tale s-au stins, însa, mai sper ca într-o zi, eu voi fi cea pentru care se vor reaprinde. Sunt pierduta într-un labirint de emotii, cu fiecare pas ma ratacesc mai mult, sunt tulburata de tot ce se petrece, ma îneaca suspinele si lacrimile amare care nu îsi mai au rostul si totusi exista. Aparent tu esti centrul dulcilor dezastre care îmi sunt napastuite. Tu esti centrul chinurilor care s-au abatut asupra mea, cel care îmi aduce tristetea în cale. Si totusi nu regret nimic din tot ce am facut, nu regret ca te-am cunoscut, regret tot ce am putut sa fac si nu am facut. Lucrurile simple, dar complicate care puteau creea acea legatura care sa ne uneasca mereu. Sperantele mele se sting asa cum cad frunzele toamna, rând pe rând. Nu poti cere mai multa lumina de la soare, nu poti cere mai putina apa de la ploaie, iar eu, nu pot cere iubire de la tine. E mult prea complicat pentru tine tot ce am scris? Atunci, nu încerca sa întelegi . Nu vei întelege niciodata . Am încercat sa îti arat cât de mult te iubesc, dar nici asta nu ai înteles, când...era atât de simplu. Am încercat sa îti deslusesc gândurile, cuvintele, în speranta ca voi gasi raspunsuri la întrebarile care îmi revin mereu în minte, dar nu am reusit decât sa ma procopsesc cu alte întrebari...la care nu voi gasi raspunsuri niciodata. Privesc derutata, si nu înteleg de ce caldura din sufletul meu nu patrunde în inima ta de gheata pentru a topi si ultima urma de raceala . Nu am reusit sa îmi îndeplinesc telul. Aud ecoul slab al batailor inimii, si surprinsa observ ca sunetul vag al amintirilor înca mai dainuie în timp. Strecor sub miile de iluzii putina fantezie pentru a atinge împlinirea suprema a sublimului sentiment. Ma declar învinsa de indiferenta ta, de nepasarea de care dai dovada, pe care o simt ca pe o sageata ce-mi strapunge inima. Las pentru poeti cuvintele, eu nu sunt decât o fata simpla, iar încercarile mele disperate de a-ti demonstra ceva ce nu mai exista de mult, sunt în zadar. Stingher într-o lume apriga, fara sentimente, în care nimanui nu îi pasa de mine, iar acum nu îti mai pasa nici tie . Spun asta de parca ti-a pasat vreodata.

Acum...m-am trezit la realitate..

- Durere -

2011-01-10T08:53:00.000-08:00

Ma sting... Ma doare, ma doare, ma doare enorm sufletul, ma sting ! Ia-ma, ia-ma si scapa-ma de rautatile oamenilor pe care tot mai des le simt frontal pe propria-mi piele ! Ma chinuie, ma omoara incet, dar sigur ipocrizia care zace pervers in fiintele astea atat de pacatoase ... Nu mai pot, nu mai am resurse din niciuna dintre rezervele pe care le pastram pentru daruirea desavarsirii ... S-au epuizat pe lucruri pentru care n-as fi crezut niciodata ca n-ar merita efortul. Sunt goala, sunt secata, nu mai am nimic, nimic. Sunt doar un trup cu suflet zdrentuit de atatea minciuni incasate treptat din toate capitolele principale ale vietii... Sunt neasteptat de afectata de nimicuri cotidiene care mi-au supt energia si dorinta de a ajuta aproapele... Imi doresc mai mult ca niciodata sa fiu din nou copil, sa nu cunosc problemele care deja au "ajutat" la desfiintarea mea sociala. De ce??!! De ce nu mai pot rade cu pofta alaturi de cei care nici ei inca nu invatasera sa tradeze?! Ma inec in trairi ingrozitoare, ma zbat in pustiul rautatii care pluteste zambitor ca un nemernic printre noi. Mi-am omorat singura speranta cu increderea in cadavre vii, colorate de bani si faima nemeritata. Nu, eu nu pot accepta sa aleg calea aparent luminata doar pentru un triumf nemeritat. Vreau sa merg pe cararea ingusta, plina de bolovani si praf pe care inca ma aflu acum, sperand sa gasesc la capatul drumului satisfactia suprema si aprecierile meritate pentru care candva ma chinuiam sa le depasesc.
Sentimentele se topesc in agitatia ce a devenit rutina, facandu-ma sa realizez ca viata este o povara mai grea decat m-as fi asteptat vreodata. De ce a trebuit sa ma nasc, de ce trebuie sa ma lupt cu realitatea cruda care pandeste cu exactitate momentul absolut al slabiciunii ca sa ma sfasie? Ma roade, ma chinuie, ma lasa sa ma distrug, adora suferinta, o analizeza, s-apoi cu zambetul pe buze, pleaca lasandu-mi amintire o tema lugubra: reconstruirea sufletului meu. Nu am resurse, nu am temelie, NU MAI AM, nu mai pot! Vino si distruge ce ai mai lasat in urma, vino, omoara-ma definitiv, bucura-te de triumf si lasa-ma sa zac intr-un alt Univers pe care sper ca o sa-l aleg de data asta cu ratiunea mintii ! Lasa-ma sa aleg macar o data, intr-o alta lume, locul sufletului meu...Lasa-ma sa mor imbratisata de imagini pure, de raze inocente, departe de vanitatea in care ma aflu acum...

Mariah Carey - Without You

-La multi ani-

2010-12-30T10:41:00.000-08:00

O singura seara ne mai desparte de bataia acelor de ceas care vor indica ora 12:00 si bineinteles inceperea unui nou an : 2011 .
La fiecare sfarsit de an se fac diferite statistici , memorii , de fapt ce a fost si ce a insemnat pentru noi toti 2010 . M-am gandit sa fac si eu la fel .
Pentru mine una , 2010 a fost un an destul de bun . Am trecut prin muulte intamplari si situatii , unele mai placute altele mai putin . Am ras , dar am si plans , m-am distrat , am invatat multe lucruri noi , am cunoscut persoane noi si mai ales m-am indragostit pentru prima oara, am simtit ce inseamna sa iubesti si nu imi pare rau desi acum stiu si ce inseamna sa suferi...sa fi ranit.
Am facut multe in anul ce tocmai se va incheia , mi-am indeplinit multe dorinte , dar nu pe toate .
Pentru 2011 nu imi fac prea multe planuri , si nici nu imi pun foarte multe dorinte , pentru ca daca nu se va intampla nu vreau sa fiu dezamagita . Astept ca 2011 sa ma surprinda (intr-un mod placut , sper) .
Doar atat imi doresc : ca anul 2011 sa fie macar atat de bun pe cat a fost 2010 , daca nu si mai bun ... si dorinta cea mai mare nu am sa o zic...am sa inchid ochii la 12 noaptea si am sa zbor cu gandul departe si am sa imi doresc din toata inima si tot sufletul acel lucru.
Iar voua tuturor va doresc sa aveti parte in anul care vine de cat mai multe bucurii , sa fiti sanatosi si fericiti alaturi de familiile vostre , iar toate visele sa vi se indeplineasca , si sa aveti puterea de a le face fata atunci cand se vor implini !Sa fiti iubiti si sa iubiti mai presus de orice...
Un An Nou Fericit !

-Dragostea si timpul-

2010-12-30T07:14:00.000-08:00

A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta, Bogatia si multe altele printre care si Dragostea.

Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca toti au inceput sa-si repare barcile si au plecat cat mai repede. Dragostea a ramas ultima. Ea a perseverat pana in ultimul moment.

Cand insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis sa ceara ajutorul.

Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus: "Bogatie ma poti lua cu tine?". Bogatia a raspuns: "Nu, nu pot. Am atata aur si argint de transportat, incat nu mai este loc si pentru tine"

Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca: "Vanitate, te rog ajuta-ma!" "Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca", a raspuns Vanitatea.

Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere si ei ajutorul: "Tristete ia-ma cu tine, te rog!" "O ... Dragoste, sunt atat de trista, incat vreau sa fiu singura!"

Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atat de vesela, incat nici nu a auzit cand Dragostea i-a cerut ajutorul.

Dintr-o data, s-a auzit o voce: "Vino, Dragoste, te iau eu". Era un batranel. Dragostea s-a simtit atat de binecuvatata si atat de fericita incat a uitat sa intrebe cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranelul a plecat urmandu-si calea lui. Dragostea, realizand cat de datoare ii este batranelului, a intrebat Constiinta, un alt batranel: "Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"

"Era Timpul" - a spus Constiinta." Timpul!?" - a spus Dragostea mirata. "Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?" Constiinta a zambit si a raspuns cu intelepciune: "Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de valoroasa si minunata este DRAGOSTEA".

-Scriu ca sa vindec-

2010-12-29T04:02:00.000-08:00

Imi lipsesti!Au trecut atat de multe zile de cand nu te-am mai imbratisat,de cand nu ai mai fost langa mine,de cand nu m-am mai bucurat de prezenta ta...S-au scurs multe zile negre,zile amare,zile grele in care as fi facut orice ca tu sa fii aici langa mine,macar pentru cateva minute.Ai plecat atat de devreme de aici, lasand in urma ta numai tristete...Nu e corect!!!Viata asta nu e corecta!!!De ce?De ce trebuie sa ma multumesc acum numai cu prezenta ta din vise?De ce?De ce am ramas numai cu amintirile,pozele si cu visele?De ce nu esti aici?De ce?
Fiecare zi ce trece mi se pare mult mai grea...Aproape de fiecare data am impresia ca am ajuns la limita si astept ca luminile de pe scena vietii mele sa se stinga,sa se traga cortina iar eu sa-mi iau ramas bun si sa parasesc aceasta lume,aceasta viata mult prea trista....Dar de fiecare data exista o a doua zi mult mai trista si mai pustie,o alta zi in care ma trezesc intr-un ocean de lacrimi si nu intr-un pat...Caci asta devine peste noapte patul meu...Un ocean format din multe lacrimi...Fiecare lacrima varsata nu echivaleaza nici macar cu a mia parte de durere sufleteasca provocata de pierderea ta...Nu pot resemna cu gandul ca tu,niciodata nu vei mai fi prezent fizic aici!!!Nu ma pot resemna gandindu-ma ca tu nu imi vei mai fi alaturi niciodata....Cum ramane cu planurile noastre?Cu acele planuri facute in timp ce tu imi povesteai amintirile si intamplari din viata ta...din copilaria ta de copil zvapaiat,din adolescenta in care traiai viata la intensitate maxima,facand anumite lucruri de care mai tarziu ti-ai adus aminte razand...Ma fascina sa te aud cum povestesti...Erai un asa bun narator...Tot ceea ce spuneai ma captiva...Gandindu-ma la acele clipe ,in sufletul meu isi fac aparitia un amestec de sentimente...Fericire amestecata cu tristete,balanta fiind inclinata in favoarea tristetei...Sunt fericita pentru ca am trait asemenea momente alaturi de tine,erai aici.Sunt fericita ca tu ai facut parte din viata mea,dar in schimb sunt trista pentru ca prezenta ta in viata mea a fost scurta[doar 2 luni],sunt trista pentru ca sirul zilelor minunate alaturi de tine nu mai poate continua,sunt trista ca nu esti aici,ca nu te mai aud cantand,ca nimic din ceea ce era inainte acum nu mai este.Totul a devenit poveste si din pacate o poveste cu un deznodamant mult prea trist...In perioada in care tu ai fost prezent in viata mea,"tristetea"era o necunoscuta pentru mine,in schimb acum stiu ca valoarea ei se masoara intr-un infinit de durere,nopti nedormite si rauri de lacrimi...As fi vrut atat de mult ca valoarea acestei necunoscute sa ramana o enigma pentru mine...iar eu sa fii ramas acelasi copil ..cu aceiasi inocenta ..aceleasi vise...dar nu a fost asa...Tu , prin plecarea ta , ai schimbat acel copil...din el nu a ramas nimic!

- Trista -

2010-12-25T00:19:00.000-08:00

Singura si trista de Sarbatori,
Nu mai are cine sa-mi aduca flori,
Nu mai am cu cine bradul sa-l impodobesc,
Nu mai am cui spune in noaptea de ajun "Te iubesc!"

Ce cadou frumos ti-am luat,era primul an,
Stiu ca nu vei veni sa-l desfaci pentru ca nu te mai am,
Dar il voi lasa sub brad,sperand ca Mos Craciun,
Va face o minune si te va intoarce din drum.

Ma uit pe fereastra cum cade ploaia rea
Ce fericita eram,stiindu-te in viata mea.
Erau primele Sarbatori cu tine,dragul meu,
Si nimic nu-mi alina chinul,nici macar Bunul Dumnezeu.

Mi-amintesc de toate clipele frumoase,
Cum ma imbratisai in zilele de iarna friguroase,
Imi promiteai ca vom trai un basm,o vesnicie,
Dar ai plecat,uitand de juramantul facut mie.

Acum nu imi pasa de cele sfinte,
Nici colindatorii n-au venit sa ma colinde,
Doar al tau zambet imi bucura sufletul,
Dar acum nu mai am nimic,m-ai parasit si tu...

-Mos Craciun-

2010-12-24T04:09:00.000-08:00

Draga Mosule,

A fost un an greu. Incredibil de greu, in care am cunoscut si binele si raul sub toate aspectele. Un an frumos dar si un an urat in aceeasi masura. Vreau sa primesc sanatate. Si un strop de iubire. Atat cat vrei tu.
Amicilor si prietenilor mei, vreau sa le aduci tot binele din lume. Sa fie linistiti si sa aiba puterea de a iubi. Cei ce o au sa o pastreze si sa o aprecieze iar cei ce inca nu au gasit-o ajuta-i tu Mosule sa o gaseasca. Imi doresc sarbatori linistite. Cu zambete largi si adevarate, cu oameni buni pe langa mine. Vreau liniste sufleteasca si o vorba buna.Doresc tuturor, dupa cum am mai spus,sa poata darui din inima.
Nu cer viata lunga. Nu mi-o doresc. Vreau in schimb o viata mai plina si mai de calitate.
Nu cer oameni mai buni. Vreau sa devin eu unul si sa generez aceeasi dorinta in ceilalti.
Nu vreau sa schimb lumea. Vreau sa pot construi o lume a mea, cu oameni, dar o lume mai buna, mai confortabila, mai placuta. Si te mai rog ceva….. Daca totusi voi ajunge sa imbatranesc, vreau sa imbatranesc frumos pastrand pe chip lumina acelei nopti in care voi fi fost inger.
Nu-mi mai ramane decat sa te rog ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce doare, s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada…si-atunci ar ninge, Mosule, ar ninge si totul s-ar imbraca in alb, si-ar fi stralucitor. Si s-ar risipi norii si in toata natura, alba si stralucitoare, din lumina stelelor, ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate, Mosule…
Apoi daca chiar vrei, adu-mi un brad fermecat, te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar macar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu plang cand bratele trebuie sa se desclesteze. Da, asta vreau!

P.s. Mosule si daca poti... vreau sa imi aduci inima si sufletul inapoi!

-...-

2010-12-21T06:18:00.000-08:00

Pot sa iert si sa încerc sa merg mai departe, dar nu pot sa uit...nu pot sa uit ce simt atunci când sunt cu tine...nu pot sa uit momentele unice pe care le cunoastem doar noi...nu pot sa nu-mi amintesc ca sunt persoana de acum datorita tie...nu pot sa uit ca ai fost lânga mine atunci când lumea mea era "cu susul în jos"...nu pot sa uit ca suntem un suflet în doua trupuri...si atunci cum sa nu ma doara acum, când sunt doar o jumatate dintr-un întreg?
Sufletul meu e un vas de cristal spart în mii si mii de cioburi; am încercat în zadar sa lipesc bucatica cu bucatica, ciob cu ciob, pulbere cu pulbere; nu mai poate fi vasul dintâi. Sa mi se rasuceasca un cutit într-o rana deschisa, ca tot nu m-ar durea atât de tare...
Cu ochii mintii revad iar si iar filmul povestii noastre...
Uitarea este atât de vicleana...atunci când am impresia ca eu detin controlul, are ea grija sa-mi aminteasca ca nu e chiar asa...nu am drept de "viata si de moarte" asupra amintirilor...sunt prizoniera în propria-mi existenta...sunt prizoniera propriilor amintiri...
În sufletul meu...e iarna iar...o mantie alba de omat îmi îngheata sentimentele...afectele mi se ciocnesc de "iceberg-ul " ratiunii...sloiuri de gheata plutesc gânditoare în oceanul memoriei. O barca de salvare încearca cu greu sa se apropie de insula deznadejdei...cu ultimile puteri încerc sa ma salvez...dar NU POT!Si sper ca nu imi mai ramane mult din acest rahat numit Viata!

-Cele 2 cuvinte-

2010-12-20T09:28:00.000-08:00

Chiar daca nu stim prea multe despre iubire,toti iubim.
Chiar daca simti ca iei foc cand iubesti,tot ne stingem la un moment dat...
Iubesc,si nu mi-e teama sa o spun,sustin in continuare ca iubirea m-a facut ceea ce sunt acum...
Vreau sa merg pana la cer,si sa ma intorc inapoi spunandu-ti cat de mult imi lipsesti!
Vreau,sa sti macar ca esti singura persoana care ma face sa zbor, singurul care stie mereu ce vreau!
Si cred,ca iubirea de copil,e singurul lucru pur in lumea asta atat de gri!

P.S. Te iubesc!

- CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE - de Mircea Cartarescu

2010-12-13T06:33:00.000-08:00

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.
Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine.
Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina.
Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii.
Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor.
Pentru ca le termina Cohen.
Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie.
Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute.
Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit.
Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme.
Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate.
Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune.
Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz.
Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame.
Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.
Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

- Degetele -

2010-12-07T10:21:00.000-08:00

Degetele – Legenda chineză

Ştii de ce inelul de logodnă se pune pe al 4-lea deget?

Există o legendă din China care poate să explice asta într-un mod foarte frumos şi convingător.

Degetele mari îi reprezintă pe părinţi.
Degetele arătătoare reprezintă fraţii şi prietenii.
Degetul mijlociu te reprezintă pe tine însuţi.
Degetul inelar (al patrulea deget) îţi reprezintă perechea.
Degetul mic îi reprezintă pe copii tăi.

Mai întâi uneşte-ţi palmele, după aceea uneste-ţi degetele mijlocii, aşa cum apare în imagine:

Acum încearcă să separi degetele mari (îi reprezintă pe părinţii tăi). Vei vedea cum le poţi separa, pentru că părinţii nu sunt destinaţi să trăiască cu tine până când tu vei muri. Acum uneşte degetele din nou.
Acum încearcă să separi degetele arătătoare (că îţi reprezintă fraţii şi prietenii). Vei vedea cum şi degetele astea se despart, pentru că nici
ei nu sunt destinaţi să trăiască mereu cu tine. Au destine diferite, să se căsătorească şi să formeze familii diferite.
Acum încearcă să desparţi degetele mici (îţi reprezintă copii). Şi astea se separă, pentru că şi ei, când nu mai au nevoie de tine, se duc la casele lor. Acum uneşte degetele din nou.
În sfârşit, încearcă să desparţi degetele inelare (al 4-lea deget îţi reprezintă perechea) şi te vei surprinde văzând că, pur şi simplu, nu le poţi despărţi… Asta e datorită faptului că perechea e destinată să fie împreună până în ultima zi a vieţii lor. De aceea se pune inelul pe acest deget.

Superb! Mirific! Pe perechea ta nu o poti indeparta! si chiar daca ai vrea, nu poti. Trebuie sa fie acolo. Trebuie sa fii completat mereu. Cea mai frumoasa legenda!

Wham! - Last Christmas

-Fulg de nea-

2010-11-30T08:18:00.000-08:00

Astept prima zi de ninsoare de o luna de zile. Sa ma trezesc din somn, si ea sa fie deja intinsa afara , pe jos... si sa vad pasii oamenilor mai mari sau mai mici. Sa dau perdeaua deoparte si sa deschid geamul repede.
....îmi e dor de primii fulgi de zăpadă.
Sunt un copil mai mare, mă bucur de toate ca întodeauna. Mai cred în Moş si mă bucur de magia Crăciunului.
Mă bucur de primii fulgi de nea care zboară în văzduh la fel de mult precum o făceam când eram doar un copil inocent.
Stăteam cu ochii aţintiţi pe cer, prindeam fulgii cu mâinile goale, erau reci, albi şi moi, dar se topeau, mă zbăteam să prind cât mai mulţi...cădeam epuizată în zăpada pufoasă, zâmbeam, rămâneam aşa până îmi sesiza cineva lipsa şi mă chema în casă.
....uneori îmi lipsesc acele vremuri, să mă dau mare, dar să fiu mică.

- Suflet pereche -

2010-11-24T04:06:00.000-08:00

Inca din copilarie, traim invaluiti de ideea perechii perfecte... povestile cu printi si printese care “au trait fericiti pana la adanci batraneti” . Multi dintre noi traim cu aceasta iluzie asteptand un ideal: o Ileana Cosanzeana sau un Print calare pe un cal alb care sa intruchipeze perfectiunea. Uneori suferintele prin care trecem intrand in relatii nepotrivite, ne par “cele trei incercari” din basme prin care trebuie sa treaca el sau relatia lor pentru a face dovada unei iubiri nemasurate si a unei potriviri a sortii.
Sufletul pereche e posibil sa nu-l întâlnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi…Ai impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si simte.Exista un sentiment aparte care îti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decât pentru alte persoane. De-a lungul timpului, s-au scris mii si mii de pagini despre ideea de suflete pereche, insa fragmentul care mie una mi-a ramas in minte si in suflet este mitul androginului din Banchetul lui Platon:

Legenda spune ca, la inceputuri, pe pamant traiau doar androginii – fiinte mistice, formate din doi oameni, suflete pereche, un barbat si o femeie lipiti spate in spate si uniti astfel pentru eternitate. Faptul ca se completau reciproc si formau impreuna un tot unitar, le dadea o putere imensa si le permitea sa reuseasca sa duca la indeplinire aproape orice isi propuneau; insa, tocmai aceasta putere i-a dus la pierzanie, deoarece zeii, speriati de amenintarea pe care androginii o reprezentau, au hotarat sa-i desparta. Separati insa de sufletele lor pereche, oamenii, pentru ca asa s-au numit fiintele nou aparute, nu mai erau in stare de nimic si mureau pe rupte din cauza tristetii si a dorului de sufletele lor perche; in acel moment, vazand ca raman fara supusi, zeii s-au hotarat sa le dea oamenilor un nou motiv pentru a trai si in acest scop l-au creat pe Eros, cel menit sa aduca iubirea in lume. Si uite asa, oamenii si-au gasit un nou tel in viata, si anume acela de a-si regasi sufletul pereche si de a incerca astfel sa refaca fiinta de odinioara.

Atunci când întâlnesti un suflet pereche, esti capabil sa renunti la orice s-ar opune si sa învingi orice ti-ar sta în cale. Te cufunzi în inima si îl simti acolo. Tacerea capata mii de nuante. Îl poti simti de la distanta. Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul. Simplul fapt ca stii ca exista îti este suficient.
“ O relatie reprezinta un dans, nu o plimbare singuratica. Este vorba de armonie, nu de doi oameni cantand fiecare un solo in acelasi timp “

Spin - Daca ar fi ( Suflet pereche )

-EL/EA in viata ta-

2010-11-19T09:28:00.000-08:00

Aceasta perioada a vietii este poate cea mai grea si mai dificila! Simtim ca nu suntem intelesi, vrem sa fim independenti si sa facem totul asa cum noi credem ca e bine! Nu ne pasa de parerile celor din jur...mai ales ale celor in varsta! Este o perioada in care alegem...in care cunoastem...intr-un cuvant, e perioada in care ne indragostim si cunoastem o alta lume...mai dulce sau mai dura...din cauza careia plangem, dar si radem! Adolescenta ne da sansa sa ne simtim maturi...ne face sa avem nevoie de cineva pe care sa stim sigur ca ne putem baza...ne face sa avem nevoie de o relatie in care sa simtim ca suntem intelesi! Totul depinde de preferintele si asteptarile fiecaruia! Tineretul din ziua de azi, o ia pe cai gresite...nu mai cauta iubirea, ci doar o aventura...vor o relatie de o zi...si nu ceva stabil, care sa le asigure fericirea. Nu aceasta este iubirea adolescentina...nu aceasta este dragostea curata specifica acestei varste...! Dragostea curata este dragostea izvorata din doua suflete de copii, din doua suflete nevinovate, care isi doresc sa fie unul aproape de celelalt! Pentru mine e simplu...am invatat sa diferentiez baietii, si dintr-o simpla privire sa imi dau seama ce urmaresc si ce vor...! Baiatul perfect?! Am spune ca nu exista asa ceva...dar iata ca exista! Sunt mii si de astfel de baieti, pe aceasta planeta...in aceasta lume, care nu urmaresc distractia si ceea ce isi doresc in ziua de azi baietii de la fete...ci asteapta cuminti...si cu speranta ca se vor gasi acele fete, la fel ca ei, care sa le fie alaturi!

In aceasta iubire adolescentina, nu trebuie sa conteze statutul social, sau cate masini are el sau ea! Oricum nu ne ajuta cu nimic, la aceasta varsta astfel de lucruri materiale! Deci...baiatul perfect pentru mine?...Cineva care sa aibe ceva in comun cu mine... care sa ma inteleaga atunci cand gresesc...sa nu se gandeasca la trecut, ci sa traiasca prezentul, sa fie in stare sa ierte tot din si pentru iubire! Un baiat care sa stie ce e respectul, credinta, dragostea pentru familie si pentru prieteni!...S-ar spune ca un astfel de baiat, exista doar in vis...dar realitatea ne demonstreaza contrariul! Pentru baietii la care ma refer eu, cred ca preferintele sunt aceleasi...si cred ca isi doresc acelasi lucru de la fete!

Adolescenta ne ajuta sa ne formam personalitatea...probabil ca e perioada in care suferim, in care plangem cel mai mult...in care spunem ca nu exista fericire, decat alaturi de el, sau ea! Si e adevarat...la varsta aceasta,dorinta noastra este una: sa iubim si sa fim iubiti! Prin simplul fapt ca stim ca cineva se gandeste la noi,suntem fericiti! Este o perioada prin care nu trebuie sa trecem nepasatori,pentru ca ne va parea rau mai tarziu!

- 99 de lucruri despre MINE -

2010-11-17T06:35:00.000-08:00

1. Ma numesc Gabriela Alexandra.
2. Am 20 ani.
3. Sunt in zodia fecioara.
4. Par saten...cu suvite blonde.
5. Am ochii verzi sau caprui...depinde de lumina.
6. Sunt olteanca.
7. Sunt nascuta intr-o zi de luni... ora 4:45.
8. Am avut o copilarie fericita dar si un moment care mi-a marcat viata.
9. Cand eram mica eram baietoasa...
10. ...jucam fotbal si faultam la greu:D
11. Cadeam in genunchi si mereu eram julita.
12. Am invatat sa merg pe bicicleta tocmai la 11 ani. Era BMX.
13. Am copilarit la tara impreuna cu un verisor...
14. ... si am fost o rasfatata.
15. Cand eram mica ma credeam Sailor Moon.
16. In clasa a VII-a am facut un curs de karate doar pentru 2 zile.
17. La 17 ani am mers pe un cal pentru prima oara.
18. Voleiul a fost si este pasiunea mea.
19. Nu stiu sa inot...dar imi doresc sa invat.
20. Scriu foarte frumos ,si la liceu eram aleasa mereu sa scriu felicitarile profilor.
21. Am castigat de multe ori Locul 1 la Olimpiada de desen.
22. Cred ca am fost mereu mai matura decat trebuia la varsta respectiva.
23. Sunt o timida incuperabila.
24. Roşesc când sunt emoţionată sau mi se face un compliment.
25. Cred in dragoste la prima vedere.
26. Imi place sa fiu iubita.
27. Imi plac lucrurile marunte...si cadourile oferite din inima.
28. Nu imi place singuratatea.
29. Sunt o persoana foarte sociabila...
30. ...prietenoasa...copilaroasa...
31. ...visatoare.
32. Nu fumez si nu imi place cafeaua
33. Nu sunt ranchiunoasa, si nu am ajuns sa urasc pe cineva pana acum.
34. Ma atasez repede de oameni.
35. Ma ranesc cuvintele altora cand nu sunt adevarate.
36. Nu imi place sa fiu in centrul atentiei.
37. Mă implic complet în orice fac şi în orice relaţie.
38. Nu-mi plac jumătăţile de măsură.
39. Cred in Fat-Frumos.
40. La un bărbat îmi plac ochii, buzele şi mâinile.
41. Nu stiu sa mint.
42. Daca am ceva de zis nu tac pana nu zic.
43. Cred in Destin.
44. Simt adesea că m-am născut în altă epocă decât ar fi trebuit.
45. Omul pe care îl respect cel mai mult este mama.
46. Şi tot pe ea o iubesc cel mai mult.
47. Şi tot ea mă enervează cel mai des.
48. Iert foarte greu.
49. Am unele momente in care imi e foarte greu sa vorbesc despre sentimentele mele.
50. Imi place stabilitatea.
51. Nu imi place sa recunosc atunci cand gresesc.
52. Am invatat sa imi cer iertare.
53. Nu îmi imaginez viaţa fără muzică.
54. De multe ori imi place sa lenevesc in pat la tv.
55. Uneori imi place sa cant dar daca vad ca cineva sta si ma asculta ma intimidez imediat.
56. Dansul este parte din mine.
57. Plang la unele filme.
58. Ador comediile.
59. Iubesc Vara.
60. Ador rasaritul.
61. Ador ploile de vara caldute.
62. Sa alerg prin ploaie.
63. Imi plac rochitele de vara.
64. Niciodata nu ma bronzez.
65. Vreau să ajung în Grecia.
66. Nu mi-e rusine ca sunt romanca, si nu m-as muta niciodata in alta tara.
67. Imi place muntele mai mult decat marea.
68. Iubesc adrenalina.
69. Am multa energie.
70. Imi plac copiii.
71. Vreau sa am gemeni(fata si baiat)
72. Consider casatoria un lucru pentru totdeauna.
73. Nu imi plac misoginii.
74. Zambila este floarea mea preferata.
75. Dar iubesc si trandafirii.
76. Dorm mult.
77. Imi plac zilele ploioase cand stau in pat cu o cana de ceai in mana.
78. Vara obisnuiesc sa stau in gradina cu o carte buna in mana.
79. Imi place sa astern ce simt pe o foaie de hartie.
80. Peste tot desenez fluturasi.
81. Imi plac lumanarile parfumate, betisoarele… si tot felul de chestii aromate.
82. Imi place Craciunul.
83. Respect traditiile.
84. Imi place sa gatesc.
85. Sunt experta la facut prajituri.
86. Imi ador cele doua prietene adevarate si nebune in acelasi timp.
87. Obisnuiesc vinerea sa merg la Carmen...
88. ...comandam pizza si stam la barfa. :D
89. Georgiana e prietena mea cea mai buna (pot sa vorbesc cu ea despre orice)
90. Am câteodată prostul obicei de a nu răspunde la telefon.
91. Tot timpul am ceva stricat la calculator.
92. Iubesc animalele.
93. Am doua pisicute rasfatate.
94. Imi place zapada.
95. Imi plac bataile cu zapada pentru ca imi aduce aminte de copilarie.
96. Imi plac momentele romantice.
97. Iubesc momentele de liniste in doi insotite de sarutari si de imbratisari.
98. Nu ma tem de absolut nimic...si nu am regrete.
99. Visez la o viata ca in povesti langa tine.

Dima Bilan - Believe

Daca as fi curcubeu...

2010-11-16T10:21:00.000-08:00

Curcubeu.

Cand ma gandesc la curcubeu vad bucurie,speranta,iubire,copilarie ,soare,picaturi calde de ploaie si...culori!! Multe culori. Culorile vietii.
E fascinant cum doar cateva raze de soare ,cateva picaturi de ploaie si o refractie in atmosfera ,produc un asemenea spectaculos fenomen! Si el ,[curcubeul] ,cred ca nu are nici cea mai mica idee de efectul pe care il are asupra noastra a umanitatii.
Eu,daca as fi curcubeu oare ce as face?...Cu asa multe culori as putea sa fiu cate o culoare in fiecare zi.
Sau...as putea incepe cu zambete:)...as pune cate un zambet pe fiecare fata trista,
As inalta zmeul copilului de pe plaja,
As mai da o speranta celor in suferinta,
As face din ura iubire,
As face un acoperis peste copiii care se joaca prin balti,
As pune culoare in obrajii palizi,
As aduna multe culori intr'o cutiuta si le'as face cadou celor care duc o viata alb negru,
As pune si mai multe zambete,
As fi vesnic copil cu multe baloane colorate care sa ma inalte spre necunoscut,
As fi zilnic pe cer,
As ajuta'o pe batranica de la semafor sa treaca strada,
As colora petalele florilor in mii de culori,
As lumina orice suflet intunecat,
As face cele mai gustoase si colorate prajituri,
M'as plimba prin ploaie fara sa ma ud,
Nu as mai fi trista atat de des,
As face dintr'o secunda,un moment de neuitat,
As dansa cu razele soarelui peste fetele indragostitilor,
As trai,as trai iubind,
As colora toata lumea in viata,o viata plina de culori cu mai multe curcubee,cu mai multe sperante si mai multa dragoste...

- Dragostea si Nebunia -

2010-11-14T08:29:00.000-08:00

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era
totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU!!!

~ Bruno Mars - Just The Way You Are ~

-Drumul meu/tau-

2010-11-13T12:07:00.000-08:00

Pasim cu fiecare zi spre o noua etapa a vietii si ne indreptam cu pasi repezi pe un drum.Poate necunoscut,poate acelasi mereu,poate presarat cu surprize si asteptari.Un drum pe care pasesti si tu de ceva timp si vrei sa fie drumul tau.Un drum unic si sigur care sa te duca la destinatia dorita.
Numai ca acest drum constati ca are urcusuri si coborasuri,uneori este ingust,alteori larg si nu de putine ori presarat de bifurcatii,de intrebari."Incotro?"Intrebari,directii si posibilitati.Posibilitati de a face ceva,de a fi cineva,de a cunoaste,de a deveni sau de a iubi.De a spune DA sau de a spune NU.De a vedea fiecare zi un obstacol sau o noua sansa,un sfarsit sau un nou inceput,de a pasi cu incredere sau de a fi condus,de a deschide o usa sau de a ramane in continuare in fata ei asteptand.Iar daca eziti cumva pe drumul tau priveste in jur si afla ca:
"Fiecare rege a fost odata un prunc neajutorat,fiecare stejar a fost odata o mica ghinda,fiecare val involburat pe mare doar o mica frematare si fiecare cladire maiestuoasa doar o schita pe o foaie de hartie"
De aceea"nu te judeca dupa ceea ce esti astazi,ci dupa ceea ce poti sa devii maine."

Cat as vrea sa zbor..?

2010-11-04T09:58:00.000-07:00

As vrea ca din sira spinarii sa imi creasca o pereche de aripi de diamant... impletite cu dor si dragoste... din lacrimi, zambete si curcubee... iar intr-o seara de toamna tarzie... sa pot sa imi iau zborul si sa ajung la granita dintre tine si mine... la mijlocul infinitului.. vreau sa zbor si sa ajung la iubirea infinita si nemuritoare... sa zbor si sa ating albastrul cerului... sa ating soarele inghitit de mare .. si nisipul ud... sa ating nemurirea.. cat as vrea sa zbor..?.. as vrea sa zbor pana cand voi simti ca sufletul meu si-a gasit linistea... as vrea sa zbor pana cand lumina ma va dobori... as vrea sa zbor pana cand intre tine si mine nu va mai exista nicio granita.. ruptura.. confuzie... as vrea sa zbor pana cand albastrul.. rosul si galbenul mi se vor imprima in aripi... as vrea sa zbor pana cand il voi gasi pe Dumnezeu... pana voi gasi viata vesnica.. pana cand soarele si luna vor fi un singur trup si un singur suflet... pana cand voi cunoste viata si moartea in acelasi timp... as vrea sa zbor pana cand voi descoperi de ce existi TU... de ce exista lumina si intuneric... viata si moarte... de ce exista suflet si trup...si de ce ele fac parte din oameni... de ce pot fi trista si fericita..de ce iubesc?... Spune-mi .. cat trebuie sa zbor pentru a gasi si nemurirea... si viata.. dragostea si raspunsurile la intrebarile mele..

Elena Gheorghe - Pana La Stele

P.S.:Waiting for Christmas…

2010-11-01T11:04:00.000-07:00

Pentru mine..Craciunul are o semnificatie deosebita.Imi place sa ma gandesc la prospetimea mirosului de brad,la cadouri,la colinde frumoase.Mi se pare ca fiecare Craciun e desprins dintr`un basm.
E magica atmosfera acestei sarbatori.Nu vorbesc neaparat la scena mesei in familie.Poate ca mie-mi place felul cum ma simt in perioada asta:un sentiment ciudat ma copleseste:sunt ca un copil de 5 ani care il asteapta pe Mos Craciun.Si isi doreste enorm sa vina mai repede.
Pana acum cativa ani i-am scris Mosului.Nu neaparat pentru ca mai credeam in existent lui[au avut grija colegii de la scoala sa imi spulbere sperantele],dar imi placea sa ma mint ca intr`adevar el pune cadourile sub brad.Era mai palpitant asa.Daca as putea da timpul inapoi as vrea sa pot vedea imaginile din Craciunurile trecute.Poate as rade..Sau poate as retrai clipele cu o oarecare nostalgie..Cert e ca mi-as dorii mult sa vad un Craciun de exemplu de cand aveam 4 ani..Sa ma revad cum repetam poezia,in caz ca il prindeam pe mosu` cand imi punea cadourile..Parca acum mi-as mai dori sa fiu ca atunci..Mica si naiva..
Si …ca in fiecare an..Astept Craciunul.Ma gandesc mult la culorile pe care o sa le folosesc pentru brad.,Si cel mai important:incerc sa ma hotarasc ce cadouri vreau.
Daca m-ar intreba cineva ce imi doresc eu cu adevarat de Craciun …Well..As vrea sa ma iubesti TU mereu.
Concluzia…Consider ca ar trebui ca fiecare om sa astepte macar aceasta sarbatoare cu fericire in suflet.Pentru ca are o semnificatie aparte..Si..Magia ei ar trebui sa ne cuprinda pe toti.
P.S.:Waiting for Christmas…

-Cum se manifesta iubirea?!?-

2010-10-28T09:25:00.000-07:00

Multi dintre noi ne intrebam "Ce este iubirea?"si "Cu ce se mananca?", dar niciodata nu acordam destula importanta la ceea ce se intampla cu organismul nostru atunci cand suntem cu adevarat indragostiti...la acel subit tremurat,la acele batai ale inimii ce cresc in intensitate si sunt direct proportionale cu perioda de timp in care suntem in fata celui de care ne-am indragostit,nu observam roseata din obrajii sau faptul ca ni s`a pus un nod in gat si nu mai putem articula nici un cuvant,nu mai vorbesc de celebrii fluturasi din stomac...care sunt nelipsiti in aceasta sublima perioada de timp.

Hai sa ne uitam putin peste umar...in trecut...cand ne indragosteam fara sa stim ce este iubirea sau cu se mananca...sa ne aducem aminte cand ne plimbam cu prietenii si il vredeam de la 150 de metri departare...si deja incepeam sa rosim sau sa ne tremure genunchii iar cand ajungeam in preajma lui ni se impleticeau picioarele sau nu mai puteam articula doua cuvinte din cauza nodului ce ni s`a asezat lejer in gat si ce avea sa "se dezlege" dupa ce treceam de el.Sa ne aducem aminte de acel timid "Buna"....sau de acei nazdravani fluturasi din stomac.

Cum se manifesta emotiile iubirii???Care sunt simptomele ei???

Parerea mea este ca fiecare organism reactioneaza diferit la iubire....dar pentru a vedea daca am sau nu dreptate am facut un mic"sondaj de opinii",daca pot sa il numesc asa,...prin urmare voi reda exact cuvintele celor ce au avut curajul sa imi descrie acele momente intime si minunate din viata lor,insa fiecare"marturisire"va fi "postata"sub anonimat..

*"Nerabdare, senzatia de fluturi in stomac, si un zambet permanent, putin cam idiot"

*"Cand il vedeam mi se inmuiau picioarele..iar inima incepea sa bubuie,de parca exploda si desi voiam sa scot macar un cuvant, uneori nici atat nu reuseam sa articulez, sau daca reuseam, ma balbaiam si ma inroseam!"

*"Cand o vedeam simteam fluturasi in stomac si mi se inmuiau picioarele"

*"Cand il vedeam imi tremurau picioarele..si as fi vrut sa se opreasca putin timpul in loc*

*"Cand il vdeam parca mi se ridica parul pe maini...si ma gandeam la posibile scenarii cu noi doi"

*"Nu am pofta de mancare ,ma culc cu persoana respectiva in gand , ma trezesc cu ea in gand, simt nevoia sa imi petrec tot timpul cu ea pana si defectele ti se par lucruri frumoase;mirosul care il are in mod normal ti se pare super."

*"La mine,de cate ori ma indragostesc,este la fel ca prima data cand m-am indragostit.Imi ofera incredere in propria persoana si determinare,vad cu ochi buni toata lumea,si gasesc placere in orice lucru mic sau mare...in frunze,intr-un petec de cer,devin visator si idealist...sufar cand nu e langa mine,ma duc sa iau un suc si mi se face dor de ea...de jumatatea care se lipeste in timpul acesta de sufletul meu...De ea,si Ea,cuprinde tot Universul meu."

*"Sunt extrem de fericita non-stop..cu sau fara motiv... spui ca sunt handicapata ...ma gandesc doar la "el"...."

*Ca timpul se opreste in loc atunci cand sunt cu persoana iubita si ca pot sa fac orice."

Ce mi se intampla mie???Simplu....Rosesc,inima imi bate cu putere incredibila, imi tremura genunchii ingrozitor de tare,si mi se suptiaza putin vocea....iar fluturii imi dau tarcoale...

Dupa cum ati putut observa.....marturisirile se aseamana putin unele cu altele...insa si difera deci pana la urma cred ca fiecare ogranism reactioneaza diferit la Iubire...si in urma experientelor neplacute acesta incepe sa creeze anticorpi ce "distrug" boala inainte ca aceasta sa apara!!!

Florin Chilian - 10 (+Versuri)

-Pentru ea-

2010-10-27T10:56:00.000-07:00

Adda - Prietenie adevarata

Un gand... Un vis... O dorinta.... Tristete...Bucurie..Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL.
Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte.
Prietenia...
... exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti.
... face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca.
... este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.
Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent.
Prietenia adevarata si sincera... presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni.
... presupune cel putin doua suflete care trece de interesul material.
O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...
Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri... Si totusi? Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit... un vis implinit... o dorinta traita... tristete alinata... speranta... = Prietenia

Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.

Va iubesc!

Dragoste, te-am gasit

2010-10-24T05:45:00.000-07:00

Iti dezvalui un secret. Cand eram mica aveam un vis, unul foarte frumos. Se facea ca un print frumoas venea in fiecare seara la mine. In fiecare zi asteptam cu nerabdare sa se faca noapte sa pot sa dorm, sa pot sa vb cu acel print. Cu timpul acel print a disparut. Tot cu timpul, acea infantilitate de copil disparea in negura adolescentei, in grijile tineretii, se pierdea in lungul drum al vietii. Intr-o zi m-am simtit goal, si ceva mi-a amintit de visul meu, de printul meu, de acea dragoste copilareasca, acel sentiment de nedescris.

Eram bucurosa ca printul revenise, ca ceea ce candva iubeam acum adoram. Simteam ca acel vis era un cadou de la Dumnezeu, dar necredinta mea nu imi dadea voie sa-I cer Lui mai mult. Intr-o seara asteptam sa dorm. Ceva nu imi dadea voie sa dorm, era un sentimnet de neliniste. Imi era frica ca printul va pleca. Cu greu am intrat in misteriosul somn insa cand parasisem lumea reala si rea, acel print nu mai aparea. Deodata din vazduh aparu un inger. El imi spusese sa cer. M-am trezit speriata si am cerut. Nu trecuse mult timp si te vazusem. Erai printul meu, erai acel vis, acel chip frumos si imbatator, acea dragoste infantila, acea dragoste mult dorita. Acum multumesc celui de sus ca te am alaturi. Te ador!

Voltaj-Scrisoare

-Cateva teste-

2010-10-07T10:15:00.000-07:00

Quiz: Ce Fat Frumos ti se potriveste?
Fiecare femeie viseaza la un Fat Frumos pe un cal alb care sa o salveze. Stim cu totii cum ar trebui sa fie construit acest Fat Frumos, cel putin in linii mari, insa daca ar fi sa enumeram calitatile barbatului care ne va fura inima cu un singur gest am vedea ca exista diferente enorme intre o versiune si alta. Asta pentru ca, la urma urmei, printul viselor noastre trebuie sa corespunda nevoilor si dorintelor noastre personale si nu unor standarde generale.

Harap Alb
Printul viselor tale e un Harap Alb modern care va invata alaturi de tine ce inseamna iubirea adevarata. E un barbat independent, singuratic si diferit de majoritatea barbatilor; ce mai, printisorul tau e unicat.

Nu e barbatul perfect, ba chiar uneori te intrebi si tu daca sub invelisul dur se ascunde un suflet sensibil. Totusi din cand in cand te surprinde cu un gest care te face sa te topesti si sa iti dai seama ca trebuie sa il tii bine pentru ca altul ca el nu mai gasesti. Daca ai rabdare cu el s-ar putea sa descoperi un adevarat giuvaer in spatele atitudinii macho.

Printisorul tau aminteste de Bestia din Frumoasa si Bestia in sensul ca ar fi in stare sa mearga pentru tine pana in panzele albe oricat de dur s-ar da el. Nu isi exprima prea des afectiunea fata de tine, pentru ca in adancul sufletului se teme sa nu fie ranit. Insa spera ca gesturile pe care le face sa te convinga de iubirea pe care ti-o poarta.

-------------------------------------------------------------------------------------

Quiz: Ce tip de barbat iubesti?
Pentru fiecare dintre noi, barbatul perfect intruneste anumite calitati.

Romantic:

Barbatul care te va cuceri trebuie sa fie la fel de boem ca si tine. Adori intalnirile in miez de noapte, suprizele si declaratiile sincere de dragoste. Nici aspectul fizic nu-i de neglijat, avand in vedere ca si tu acorzi mare importanta frumusetii fizice. Asadar un exemplar masculin cu un aspect deosebit, rafinat si carismatic, ti-ar pune fara-ndoiala inima pe jar. Insa, frumusetea exterioara este la fel de importanta. In zadar intruneste toate calitatile enumerate mai sus, daca respectul, tandretea si comunicarea lipsesc. Esti o persoana vorbareata si de aceea iti doresti alaturi un partener deschis, care sa iti imparatseasca aceeasi pasiune pentru comunicare.

-------------------------------------------------------------------------------------
Quiz: Care-i arma ta de seductie?
Seductia este o arta nobila, modul cel mai interesant de a te face placuta. Este arta de a atrage utilizand anumite arme infailibile, caracteristice in functie de personalitate. Tu cum iti cuceresti partenerul?

Inteligenta:

Arta conversatiei pare la prima vedere o arma a seductiei dificila, insa tu reusesti sa o stapanesti foarte bine, imbinand-o cu inteligenta sclipitoare. Agila si tenace, la primele intalniri iti dezvalui doar anumite aspecte ale personalitatii, menite sa capteze atentia. Combini foarte bine simtul umorului cu exprimarea inteligenta, transmitandu-i celui de langa tine ca frumusetea nu este singura ta calitate relevanta. Un rol foarte important il are si vocea. Potrivita in functie de context si atmosfera, unseori mai groasa, alteori soptita, exprima o senzualitate debordanta. Aceasta tehnica este deosebit de eficienta pentru un flirt reusit. In general iti place sa te diferentiezi de alte femei, mizand pe individualitate si independenta. Esti constienta ca detii o arma de seductie mai putin utilizata, care imbinata cu frumusete si gesturi provocatoare, te transforma intr-o femeie puternica, admirata si dorita de orice barbat.

-------------------------------------------------------------------
Quiz: Cat esti de norocoasa in dragoste?
Unele persoane au un noroc innascut, fiind parca binecuvatate cu impliniri si multe bucurii. La capatul opus, altele trebuie sa lupte din rasputeri pentru o relatie fericita. Tu cat esti de norocoasa in dragoste?

Norocul ti-l faci singura

Experientele de pana acum te-au invatat sa nu mai crezi foarte mult in noroc. Depinde foarte mult de sansa si de mentalitatea fiecaruia. Crezi in noroc, ai experimentat pana acum si bune si rele, asadar n-ai spune ca esti o persoana ghinionista. Insa, acorzi foarte mare importanta detaliilor si inainte sa te implici intr-o alta relatie, analizezi foarte bine motivele pentru care nu a functionat cealalta. Totodata, incerci sa nu te entuziasmezi prea tare daca ai intalnit un tip care-ti place. Tatonezi terenul, te comporti cat mai firesc in preajma lui si numai cand esti sigura de reusita, iti dezvalui adevaratele sentimente. Esti de parere ca nu trebuie sa fortezi mana norocului pentru a-ti asigura o relatie trainica. De asemenea, chiar daca l-ai intalnit pe Mr. Right, nu te culci niciodata pe-o ureche. Acesta va trebui sa te convinga cu argumente solide ca merita sa investeti timp in relatie, altfel tai raul de la radacina, fara nici o remuscare. Mai bine mai devreme, decat sa suferi mai tarziu. Asadar, nu te lasi impresionata de noroc, ci preferi sa-l modelezi dupa propria placere. Tu stii intotdeauna ce-i mai bine pentru tine.

Sunt FATA ...

2010-10-06T11:14:00.000-07:00

Sunt FATA ...
...care s-a născut într-o noapte calduroasa de august, cu noaptea-n cap.
...care iubește natura, picăturile de ploaie, oamenii cu suflete calde, care transmite energie pozitivă, spiritualitate, profunzime.
...care a suferit, a iubit, a dezamăgit, a rănit, dar a și fost rănită.
... care regretă greșelile făcute, dar care se roagă mult și are credință în Dumnezeu.
...care zâmbește când vede un copilaș sau o floare sau o vrăbiuță sau pur și simplu cerul albastru cu nori din vată de zahăr pe băț.
...care iartă, rabdă și așteaptă mereu și mereu.
...care ajută când simte că poate face cuiva un bine, care ascultă suferința oricui, căreia îi place să aducă zâmbetul pe buze oamenilor.
...care visează mult, care crede încă în oameni, deși majoritatea dovedesc că tocmai asta nu merită.
...care tace și nu răspunde provocărilor generate pentru a isca certuri ( e un consum inutil de energie).
...care adoră să privească tabloul naturii pe geam, fie că e în tramvai, autobuz, tren sau pur și simplu o cameră.
...care ascultă muzică oriunde se află, pe stradă, la cumpărături, prin parc.
...căreia îi place să observe oamenii pe stradă, dar care în același timp trăiește în lumea ei.
...care are o răbdare infinită și pe care greu o scoți din sărite (dar și când reușești...foc și pară e :D).
...care visează să aibă o căsuță la munte unde să se retragă când simte nevoia de relaxare și de așezare a gândurilor.
....căreia îi plac băieții inteligenți, spirituali, sensibili, puternici, vibranți, profunzi.
...care crede in Fat-Frumos si inca il asteapta.
...care crede cu tot sufletul că dorințele prind viață atunci când găsim resursele necesare de a lupta.
...care e pe cale să devină FEMEIE.

Ganduri de Toamna

2010-09-16T05:03:00.000-07:00

A fost mereu anotimpul sufletului meu. Anotimpul in care am simtit ca ma nasc si mor, in fiecare clipa care imi trece prin ganduri si prin sange. Starea in care mi-am afundat obrazul, plina de parfumul unei copilarii indepartate, cu miros de prajitura si cald in casa. Racoarea diminetilor si frigul patrunzator al serilor din ce in ce mai devreme apunand peste mine. Frunzele care scartaie sub picioarele alene mergand prin parcuri pustii si pustiite de trecatorii prea grabiti sa zaboveasca. Bancile reci pe care imi place sa amortesc de frig. Ploile nesfarsite si atat de triste, care iti intra in maduva oaselor si te deprima la infinit. Si care pe mine ma bucura infinit mai mult. Cerul gri, innegurat de nori pufosi sau doar maniosi pe un soare ce intarzie sa apara. Hainele groase in care te ascunzi tremurand si te lasi apoi cuprins de o moleseala placuta. Toamna pe care imi pare ca o pierd mereu si pe care o caut in mine, unde ecoul ei mi se intoarce cu reverberatii dragi. Toamna care vibreaza in mine la intensitati de care uneori imi este teama.

Mi-e dor de mireasma rece a manunchiului de frunze moarte si atat de vii prin culoare, adunate de pe marginea aleilor. Mi-e dor de tristetea oamenilor de pe strada, zgribuliti si nerecunoscatori pentru cerul incredibil de clar si de aproape. De zambetul pe care il caut pe chipul celor care trec grabiti pe langa mine, nedoritori sa vada viata in afara lor. De lumina care parca ingheata inchisa in picaturile de ploaie cazute pe crengile golite, dar mustind inlauntru de bucuria renasterii. De gandurile mele care pleaca hoinare in cautarea mea, de calatoriile infinite facute in miezul noptii, cercetand dileme fara iesire. De intrebarile nesfarsite, de raspunsurile care par sa nu vina niciodata, dar pe care nu incetez sa le caut.

Asteptarea mea ia sfarsit. Toamna sufletului meu ma asteapta. Oare o sa te gasesc la fel?

-Zodia Fecioara-

2010-08-20T02:44:00.000-07:00

Profil astrologic

Esti o curioasa combinatie de realism si dorinta spre perfectiune, si realistul din tine stie acest lucru. Dar perfectionistul stie ca pentru fiecare actiune, exista un criticism ce se afla la polul opus.

Partea ta realista te-a binecuvantat cu un mod analitic, metodic si eficient de a aborda lucrurile. Esti inzestrat cu un simt critic al obsevatiei. Observi detaliile si admiri un lucru bine facut. Pana la urma, esti semnul serviciilor si adesea faci lucrurile pe care altii nu le fac, pentru ca stii ca acestea trebuie facute. (Iar lumea este un loc mai bun datorita tie).

Filosofia ta de viata - perfectiunea
Perfectionistul din tine vrea ca totul sa fie ca la carte. Nici corpul omenesc nu face exceptie de la aceasta regula. Esti preocupat de sanatate si igiena. Iei vitamine, bei sucuri naturale si respecti postul. Dar saptamana viitoare consumi nachos si bere (cu totii avem contradictiile noastre).

In dragoste, te vei indragosti nu de o persoana ci de posibilitatea de a construi impreuna cu acea persoana relatia perfecta. Te uimeste logica unei relatii, schimbul echitabil care are loc intre cei doi parteneri, te bucuri de posibilitatea de a creste prin ceea ce iti poate aduce celalalt. Cauti relatia perfecta, caminul perfect si iti vei dori jobul perfect si copiii perfecti. Nu prea iti place sa faci concesii.

Calitatile zodiei Fecioara
Esti un semn inteligent. Esti mai obiectiv decat ceilalti atunci cand analizezi un fapt. Esti un excelent judecator. Oamenii te respecta si tin cont de parerea ta. Ei iti cauta sfatul, iar tu esti innebunit de faptul ca ei te asculta.

Cel mai important este faptul ca stii sa te faci respectat de catre cei din jurul tau. Evident ca este posibil ca ceilalti sa nu te placa, dar rar se va gasi cineva care sa nu te respecte.

Fecioara in functie de decade
Prima decada (23 august - 2 septembrie)
Fecioara nascuta in cea prima decada va dovedi inca de timpuriu aptitudini artistice, va fi o fire deschisa spre viata sociala (ceea ce o va ajuta in unele situatii grele). Va uimi intotdeauna audienta prin talentul sau narativ si prin firea inventiva, pasionata de stiintele naturii, prea modesta insa, in dauna interesului propriu. Rostirea si scrierea sunt foarte usoare pentru nativul Fecioara, destinul sau fiind adesea stralucit.

A doua decada (3 septembrie - 12 septembrie)
Nativii Fecioara din cea de-a doua decada sunt mai putin aspri decat cei din decada anterioara. Sunt incantatori in societate, aplicati si interesati de arte si de mestesuguri - de cel al podoabelor si cel vestimentar in special. Mediul lor devine mai intim si mai casnic. Vor sa epateze, sunt putin fricosi si au un puternic filon burghez. Uneori pot fi nechibzuiti si acest lucru ii poate prejudicia foarte mult. Invita inconstient la a fi tradati.

A treia decada (13 septembrie - 22 septembrie)
Existenta limpede, clara, adesea calitati extraordinare. Usor snob, alterneaza orgoliul si modestia si este sensibil la parerea celorlalti despre sine. Ii place sa studieze marile figuri ale istoriei si culturii (sau ale epocii sale).

Cum recunosti o fecioara
Aspectul fizic
Este foarte usor sa recunosti un nativ al zodiei Fecioara dupa silueta relativ fragila si dupa incheieturile mainilor si degetele relativ fragile. Tenul acestor nativi este de obicei masliniu, iar ochii si parul au culori intense, adesea intunecate.

Comportament
Sunt foarte tipicari si organizati. De asemenea, poti observa ca majoritatea timpului si-l petrec muncind sau vorbind despre munca. Vorbesc destul de mult si atunci cand vorbesc ii critica pe cei din jur. Au un simt critic exagerat, dar si-l manifesta abia atunci cand cunosc persoanele respective.

Cum il testezi
Nu suporta dezordinea sau sa fie scosi din rutina. Cel mai clar mod de a iti da seama daca cel cu care vorbesti este Fecioara este sa iti lasi intentionat o scama pe pieptul bluzei. Daca iti va atrage imediat atentia, este un nativ tipic al zodiei. Un al lucru care l-ar putea da de gol ar fi sa te duci in vizita la el acasa si sa ii muti un lucru de la locul sau. Daca ii vei citi indignarea pe fata stii cu cine ai de-a face.

Maniile unui nativ Fecioara

Mania principala a unui nativ Fecioara este aceea de a cauta nod in papura. Fecioara are un simt al observatiei foarte dezvoltat, dar din pacate si simtul critic este la fel de dezvoltat. Prin urmare, "eu critic tot ce observ" ar putea fi motto-ul oricarui nativ Fecioara. O alta manie a oricarui nativ Fecioara este mania muncii. Toate Fecioarele sunt mai mult sau mai putin ceea ce americanii numesc "workoholic". Si in ceea ce priveste munca, Fecioara este foarte atenta la detalii si tinde sa despice firul in patru si sa munceasca de doua sau trei ori mai mult decat restul pentru a ajunge la un rezultat foarte putin diferit. Apoi, daca nu ii sunt suficient de apreciate eforturile, este si genul care se simte deosebit de jignit. Sa nu uit sa mentionez ca este si foarte econom si nu suporta sa cheltuiasca bani degeaba sau sa dea bani mai multi decat considera el necesar pe un produs sau serviciu.

Cand izbucneste?
Izbucneste atunci cand cineva nu ii respecta munca, cand cei din jur nu sunt punctuali si atunci cand cei din jurul lor nu actioneaza exact asa cum isi doreste el. De fapt, un nativ Fecioara este posibil sa izbucneasca absolut oricand observa ceva ce nu ii place la cineva din jur si in special atunci cand observa acest lucru in mod repetat.

Firea si caracteristicile personalitatii tale se rotesc in jurul aceluiasi centru: ratiune si cumpatare. Economie - este cuvantul tau cheie, in tot ceea ce faci.

In relatiile de cuplu, in manifestarile de afectiune si emotive, amoroase, sexuale si in toate amanuntele vietii tale, ai mare nevoie de ordine, curatenie, organizare.

Toate aceste elemente, daca sunt impinse la extrem, creeaza insa un cadru patologic tipic: acela al nevrozei! Tine minte ca, pentru a evita sa ajungi in acest punct, este de ajuns sa-ti modifici putin caracterul. Incearca sa fii mai expansiva, mai tandra si mai generoasa cu cei pe care-i iubesti! Trebuie sa adopti un comportament cald si intelegator

Horoscop erotic
Fericit acela care o iubeste si este iubit de ea! Nimic, calendar ori ceas, nu o impiedica sa faca dragoste. Sexul este pentru ea totdeauna ceva nou, sau cel putin, totdeauna innoit.
Face alegeri pe moment, dar se poate avea intredere in intuitia ei. O atrag barbatii stilati, cu bun gust, carieristi, sarmanti.

Nu o inhiba nimic. Cu minimum de intimidate, consimte sa se daruiasca in situatii in care cea mai mare parte dintre femei ar fi siderate. Raspunde la nebuniile cele mai complicate ale patului. Poate epuiza Kama Sutra de la un capat la altul, fara respiratie, dupa care va cere linistita volumul II. Are totusi meritul de a nu fi gasita in pat decat cu acela pe care il iubeste.

Nu isi ascunde niciodata afectiunea dar, aceasta nu este prea greu de realizat. Indiferent de varsta, retraieste mereu crezul primei iubiri.

Daca i se refuza o mangaiere, face greseala de a o interpreta ca pe un semn al pudicitatii.
Este credincioasa pana la virtute iubitului, dar o afiseaza intr-un mod teatral, superficial.
Este deopotriva o sotie si o amanta excelenta.

Ca sotie este fidelitatea intruchipata. Accepta un mariaj numai in conditiile in care considera ca va sta intreaga viata alaturi de partener. Iar el trebuie sa fie capabil de aceeasi uniune. Altfel, infidelitatea lui o poate marca intreaga viata.

Zone erogene: buric, solduri

Prima intalnire

La o prima intalnire, esti in mod obligatoriu stresat, dar incerci sa maschezi asta cat mai bine. Si ce mod mai bun si mai placut, decat vorbind cat mai mult, preferabil despre tine. In mod evident, discutiile nu vor fi lipsite de scop, aproape toate au scopul ascuns de a il aduce pe cel cu care te intalnesti acolo unde vrei tu si de a afla ce vrei sa afli despre el, adica preferabil cat mai multe. De fapt, prima intalnire sau mai bine zis primele cateva intalniri sunt asemanatoare cu niste teste de aptitudini si interviuri pentru job, bine mascate.

Iti place sa te imbraci elegant, iar daca este prima intalnire vei fi si mai atent la detalii decat in general. Vei incerca sa nu pari provocator, parand in acelasi timp stilat si cat mai atragator. Preferi tinutele clasice, cu mult bun gust si imbogatite de accesorii asortate, nu numai cu vestimentatia, ci si cu personalitatea si gusturile partenerului si cu locul unde mergeti.

Ca loc pentru prima intalnire, ideal ar fi un loc fara prea mult zgomot, in care sa puteti discuta si tu sa poti afla cat mai multe despre el, vorbind evident despre tine.

Cum flirteaza fecioara

Fecioara nu flirteaza efectiv, ci incearca sa cunoasca. Un nativ al zodiei Fecioara va atrage prin stilul vestimentar ireprosabil si prin misterul emanat.

Ii plac oamenii galanti, seriosi si puternici, cu multa experienta de viata, multa incredere in ei si care il fac sa se simta protejat si mandru ca se afla in compania lor. In ceea ce priveste discutiile, un nativ al zodiei Fecioara stie sa evite penibilul primei intalniri, vorbind in mare cam despre orice, facand si cate o poanta pe aici pe acolo.

O data indragostit, nativul Fecioara este fidel, etic si incearca pe cat posibil sa il ajute pe cel de langa el sa se schimbe in bine si sa faca relatia sa atinga perfectiunea sau macar ceva pe aproape de ea. O data ce are o relatie stabila, isi lasi pasiunea sa iasa la iveala, de sub rigiditatea aparenta afisata.

In general nativul Fecioara este atras de nativii zodiilor Balanta, Scorpion, Pesti si Rac.

Pe viitor, Fecioara ar fi bine sa incerce sa fie mai putin rigida, sa nu ii fie frica sa fie sexy sau provocatoare si sa incerce sa fie mai deschisa la nou. Critica o data lasata acasa, va vedea ca sub ambalajul unui tip pe care l-ar respinge in mod normal, s-ar putea sa se afle cavalerul pe cal alb pe care il astepta.

Parfumul femeii fecioara

Personalitate
Incapatanata si maniaca, femeia acestei zodii poate fi exasperanta prin spiritul sau minutios si exagerat de activ. Nu trebuie neaparat sa fie ambitioasa, insa, daca ii incredintezi o misiune, ea va merge pana la capat. Discreta, perfectionista, este intotdeauna de o eleganta perfecta insa, in mod evident, clasica. La ea, fantezia reprezinta un risc de dezordine. Insa este credincioasa si blanda, iar caminul ei - un cuib al pacii...

Parfumul ei
Un parfum pe care nu l-a abandonat niciodata: Tresor de la Lancome care demareaza cu niste tente proaspete de miros floral (liliac, trandafir alb si lacramioare) peste care se suprapun niste tente cu arome de fructe si un parfum de lemn si ambra; Ei ii place si Coco Chanel (iasomie, piersica, mimoza, flori de portocal, trandafir si cuisoare, totul pe un fond de santal, piele, tonka si opoponax); Sau Arpege de la Lanvin, un parfum mitic, simbol al dragostei materne, intr-o sticla frumos bombata.

In vacanta
Fecioara este genul de persoana care ar face intr-o zi cat zece, de aceea are probleme cu stresul. Stie sa fie foarte bine organizata in tot ceea ce face si tine extrem la detalii. Meticuloasa si perfectionista, nu e de mirare ca ajunge intotdeauna acasa mai mult adormita decat treaza."Munca munca, munca..." ? vorba reclamei!

O scurta vacanta, care sa ii distraga atentia de la problemele cotidiene si sa o relaxeze ar fi o mana cereasca?ce-i drept, in primul rand pentru cei din jurul ei si apoi pentru ea. Ce face Fecioara cu tensiunea acumulata? O revarsa ? mai mult involuntar ? pe cei care ii sunt in preajma. Asa ca nu e de mirare daca primeste drept cadou la aniversare o excursie in Alpi, sau la Sinaia.

Fecioarei ii place sa calatoreasca, sa exploreze tinuturi noi, si nu se incurca, precum aristocratii Tauri si Balante, de lipsa de confort si lux. Ea nu are nevoie de mult ca sa fie fericita. Ii plac locurile complexe, dezvoltate economic, care poarta in spate mii de ani de istorie.

Destinatia potrivita pentru eliminarea stresului si satisfacerea dorintei de cunoastere: Londra. Combinatia dintre vechi si nou o va face sa se simta ca pe aleea dintre doua lumi paralele, care se intrepatrund. Nu va scapa ocazia sa admire faimoasele Westminster, Big Ben, Houses of Parliament, Catedrala St. Paul?s, dar nici mall-urile ultramoderne nu o vor lasa rece. O raita prin magazinele de haine si accesorii, de cosmetice sau electronice ii vor face o gaura "frumusica" in buget. Ei, hai, macar acum cand suntem in Londra, mai slabeste si tu gura sacului cu economii!

Fecioara este o iubitoare de arta, asa ca va cauta muzeele - Muzeul Londrei, Muzeul de Istorie Nationala. Dupa ce o vor extenua plimbarile pe coridoarele acelea lungi, va avea de ales intre o masa copioasa la bordul unui vaporas si una intr-un pub, apoi va trece in revista muzica! Da, pentru ca la Londra nu trebuie ratate concertele, iar Fecioara este innebunita dupa cele in aer liber.

Printre atata istorie , distractie si mall-uri ce adapostesc nume celebre de creatori, nu uita, draga Fecioara, sa incluzi pe lista de cumparaturi si o vedere pentru cei de acasa!

Cadouri
Hmm?aici sa stii ca vei avea ceva de furca. Este un pretentios fara pereche si iti va cauta nod in papura in consecinta. Din punctul lui de vedere, ceea ce ii faci cadou demonstreaza in primul rand ceva despre tine si despre caracterul tau. In al doilea rand, demonstreaza daca esti atenta la gusturile lui si cat de bine il cunosti. Detaliile sunt foarte importante, deci nu incerca sa te pacalesti ca acea camasa cu dungulite subtiri pe care i-ai luat-o este superba. S-ar putea sa afli ca lui ii plac dungile mai groase un pic. Si un alt sfat, calitatea este mai importanta decat cantitatea. Ii place in orice caz sa primeasca atentii si sa vada ca te-ai gandit la el si ca ai vrut sa ii faci o bucurie. Nu uita ca este o fire conservatoare, deci nu cauta sa il sochezi. Il vei bucura cu un cadou util, care par banal in ochii altora, dar care este pretios pentru el. Culorile potrivite sunt cele din gama rosu-violet.

Idei pentru cadou: agenda electronica, camasa, cravatajoc de strategie pe calculator, ac pentru cravata, obiecte cosmetice, abonament la clubul pe care il frecventeaza, lenjerie.

Sanatate
Partea corpului pe care o guverneaza zodia Fecioarei este stomacul. Nativii acestei zodii au o sanatate destul de solida si o imunitate crescuta. Cu toate acestea, sunt probabil cel mai ipohondru semn zodiacal. Afectiunile care pot aparea sunt legate in principal de sistemul digestiv sau de intestine. Sunt predispusi la gastrite si ulcere, in special de natura nervoasa, Fecioara fiind o zodie cunoscuta pentru nivelul ridicat de stres la care este supusa.

Alte probleme care pot aparea sunt de natura nutritiva. Deseori pot fi intalnite persoane nascute in zodia Fecioara care sa sufere de anemii. Este recomandat sa evite alcoolul pentru a-si mentine starea de sanatate.

Sunt deseori predispusi catre tulburari nervoase, pe care este bine sa le evite incercand sa se si relaxeze pe cat posibil si sa se refaca dupa eforturile profesionale pe care le fac.

Dieta si fitness
Caracterictici :

Dominata de Mercur, zona ta sensibila este stomacul. Ai un metabolism ridicat, dar stresul isi spune repede cuvantul in cazul tau.

Corpul tau este zvelt, ai incheieturi fine si membre subtiri. Grasimile se depun pe talie si abdomen asa ca in general nu iti permiti bluze scurte.

Cauza cea mai frecventa pentru care te ingrasi este oboseala sau munca in exces.

Ce e de facut?

In primul rand, trebuie sa iti schimbi stilul de viata, asa incat sa te relaxezi mai mult. Invata sa mai spui si nu, si obisnuieste-te ca nu este mereu nevoie sa muncesti cat pentru doi.

Fecioarele sunt extraordinare la organizare si structurare, asa ca foloseste-ti aptitudinile si pentru a concepe un program de mentinere sau de slabire si tine-te de el.

Iti place mancarea buna si sa traiesti bine, dar in cele mai multe cazuri mananci in exces fructe si legume. Multe persoane din zodia fecioarei sunt vegetariene.

Cand te apuci de dieta, incearca sa tii un jurnalul al acesteia, in care sa iti notezi zilnic greutatea, masurile si ceea ce mananci, eventual exercitiile fizice facute. Strategul din tine va fi entuziasmat de asta in mod sigur.

Tu de obicei mananci lejer, dar mult. Incearca deci un regim hipocaloric. Incearca sa manaci mai mult la micul dejun si mai putin seara si in restul zilei. Minuni va face ceaiul de fumarita, care purifica sangele si stimuleaza digestia.

Sporturile care iti plac sunt tenisul, ping-pongul, baschetul, badmintonul si altele care implica o echipa si concentrare. Sportul trebuie sa il practici in aer liber pentru a te relaxa in acelasi timp. Nici kickboxingul nu este rau pentru tine, pentru ca te ajuta sa te eliberezi de stres si de energia negativa

-Vise-

2010-08-12T01:23:00.000-07:00

"Dreams are illustrations... from the book your soul is writing about you". ~Marsha Norman

Mereu am fost pasionata de vise si de limitele lor.Acele momente in care te desprinzi de tot si de toate si pasesti intr-o alta lume despre care nu stiai ca exista.
Sunt una dintre persoanele care viseaza cu ochii deschisi .Care prefera sa se joace cu imaginatia si sa exploreze necunoscutul in loc sa infrunte realitatea.E un fel de instinct de conservare care cateodata se transforma in lasitate.Sa preferi sa-ti construiesti propria lume in loc sa o infrunti pe cea adevarata pentru ca asta te face sa te simti mai bine.
Imi place sa visez insa.Pentru ca in vise esti liber.Visele sunt o sansa sa fii ceea ce poate nu vei fi niciodata sau ceea ce nu poti fi acum.Da, e cam patetic sa traiesti numai din vise, dar ele sunt o punte catre fericirea noastra launtrica in acele cateva clipe de libertate.

De multe ori ne lasam visele sa moara din diferite motive.Uneori ajungem sa ne para rau, alteori uitam pur si simplu.Cu totii ar trebui sa ne urmam visele, atat cat putem pentru ca mai tarziu sa nu regretam.Nu trebuie sa lasam pe altii sa ne spuna ce putem si ce nu.

-Aripile sufletului-

2010-07-25T11:48:00.000-07:00

Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile si te izbesti de pamant de realitate. Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari. Si incepi sa speri ca, poate, inca mai ai aripi. Ca nu le-ai pierdut definitiv. Si-ncepi sa ratacesti, sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor? Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta. Tot zbor este si acesta, insa unul spre un pamant de care te vei zdrobi. Atunci, zborul acesta este absurd.Si visul in sine este fara sens. Dar, de ce caut eu un sens visului? Am eu, oare, nevoie de o certitudine ca sa pot visa? O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta a pierit... Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate ...hmm... o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge printre simturi. Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip poate, cine stie, candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip.

-Suflet-

2010-06-25T01:56:00.000-07:00

Uneori simt ca sufletul meu este doar o bucata de hartie, din care timpul reuseste sa rupa bucati si sa ma faca sa simt ca traiesc.
Adesea rupe franturi pe care imi doream sa le uit ... dar alteori imi indeparteaza anumite bucati carora le simt lipsa in momentele critice.
As vrea sa mototolesc toate amintirile neplacute si sa le plastifiez pe cele care imi fac placere...
Astazi mi-am amintit de multe lucruri care au reusit sa dispara in neant fara ca eu sa resimt asta pana acum...
Poate ca amintirile se pastreaza doar o anumita perioada, dupa care se sterg automat, pentru a lasa loc altor intamplari sa se rescrie pe hard-ul memoriei.
De multe ori am facut primul pas pentru a aduce la viata trecutul, dar niciodata acest lucru nu a fost inteles de ceilalti... daca stau in umbra si astept o schimbare divina... sansele sunt minime spre imposibil.
Dorinta sufletului ma indeamna sa raman aici si sa fac in fiecare clipa ceea ce simt fara sa ma gandesc prea mult la consecinte si reactii adverse.
Ma simt bine... nu stiu daca imi lipsesc anumite amintiri sau doar mi-ar fi placut ca timpul sa curga intr-o alta maniera.

La drept vorbind, timpul reuseste sa puna in ordine toate aceste ganduri si sentimente...
Intr-o zi o sa rup aceasta fila fara sa privesc nici macar o clipa in urma.
O sa zambesc gandindu-ma ca am acordat importanta unor ganduri trecatoare.

-Vreau-

2010-06-16T02:04:00.000-07:00

Vreau un Baiat :

*...care nu ma judeca dupa aparente...dupa prieteni sau dupa marca gentii mele...

*...care nu ma judeca dupa spusele altora ci dupa felul in care ma descopera el...

*...care isi doreste sa ma cunoasca..care isi da seama cat de complicata...ce fenomen anormal sunt...

...complex…cu simtul umorului…pupacios...realist dar si romantic…si mai ales spontan...

*...care sa-mi starneasca interesul sa-l cunosc…

*...care ma recucereste in fiecare zi ...

*...care uraste rutina si lucrurile comune…
*...care la prima intalnire sa ma duca in parc…altundeva decat la “cafea” sau “suc”…

*...care sa se opreasca si sa ma sarute in mijlocul strazii…

*...care sa alerge cu mine in ploaie...fara sa ii fie frica ca o sa si murdareasca adidasii sau hainele ...

*...care sa ma tina strans de mana ...care sa ma cifuleasca...

*...care sa ma stranga tare in brate...care sa aiba initiativa...sa ma conduca atunci cand am nevoie ..si sa se lase condus cand nu gaseste iesire...

*...care intelege ca am un orgoliu prostesc si ma supar din orice...
*...care stie ca pentru mine nu conteaza cuvintele..ci gesturile mici..chestiile nebunesti..care in ziua de azi nu mai conteaza pentru nimeni...

*...care da libertate cat sa nu ma simt sufocata...si care e gelos atat cat sa simt ca tine la mine...
*...care sa ma tina in brate noaptea si care sa se trezeasca cu jumatate de ora mai devreme..doar ca sa ma priveasca cum dorm...

*...care sa se chinuie sa faca clatite...oricat de mult fum ar iesi din bucatarie...
*... care sa asculte o melodie..si sa se gandeasca la mine...

*...cu care sa ma simt in largul meu ...si care sa ma apreciaza pentru felul in care gandesc si pentru nebuniile pe care le fac..
*...care-mi zice cand si cum gresesc..si care-si asuma vina atunci cand el o face la randul lui..

*...care intelege ca o relatie e formata din 2...ca fiecare are drepturi..opinii ...si ca fiecare trebuie sa se implice intr-o anumita maniera..

*...care ma intelege ca uneori sunt un copil retardat si alteori imi doresc sa port o discutie care sa mi starneasca interesul...

-Leapsa-

2010-06-05T10:51:00.000-07:00

* Daca eram o luna, as fi fost ...August

* Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost… Sambata

* Daca eram o parte a zilei, as fi fost… Rasaritul

* Daca eram un animal marin, as fi fost… Delfin

* Daca eram o directie, as fi fost…Inainte

* Daca eram o virtute, as fi fost… Adevarul

* Daca eram o personalitate istorica, as fi fost ... Leonardo da Vinci

* Daca eram o planeta, as fi fost… Luna

* Daca eram un lichid, as fi fost… Un suc natural de ananas

* Daca eram o piatra, as fi fost… Smarald

* Daca eram o pasare, as fi fost… Porumbel

* Daca eram un tip de vreme, as fi fost…Zapada

* Daca eram un instrument muzical, as fi fost… Pian

* Daca eram o emotie, as fi fost… Bucuria

* Daca eram un element, as fi fost… Foc

* Daca eram un cântec, as fi fost…Freedom

* Daca eram un film, as fi fost … If only

* Daca eram un serial, as fi fost…Lost

* Daca eram o carte, a fi fost… Singur pe lume

* Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost… Clopotica

* Daca as fi fost un fel de mâncare, as fi fost… Pizza

* Daca eram un oras, as fi fost… Venetia

* Daca eram un gust, as fi fost… Dulce

* Daca eram o culoare, as fi fost… Verde

* Daca eram un material, as fi fost… Catifea

* Daca eram un cuvânt, as fi fost… Iubirea

* Daca eram o parte a corpului, as fi fost… Inima

* Daca eram o expresie a fetei, as fi fost…Melancolia

* Daca eram o materie de scoala, as fi fost… Desenul

* Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost… Sailor Moon

* Daca eram o forma, as fi fost… Rotund

* Daca eram un numar, as fi fost… 8

* Daca eram un mijloc de transport, as fi fost… Audi

* Daca eram o haina, as fi fost.. Rochie

* Ziua cea mai frumoasa: Sambata

* Cel mai mare obstacol: Graba

* Cea mai mare greseala: Pripeala

* Radacina tuturor relelor: Incompetenta

* Distractia cea mai placuta: Calatoriile

* Cea mai mare înfrângere:Sa nu iti cunosti limitele

* Prima necesitate: Telefonul

* Ceea ce te face cel mai fericita : Sa aduc bucurie cuiva

* Cel mai mare mister: Originea mea

* Cel mai rau sentiment: Nesiguranta

* Cel mai bun cadou: Dragostea celor din jur

* Lucrul cel mai de valoare: Sanatatea

* Calea cea mai rapida: Linia dreapta

* Sentimentul cel mai placut: Multumirea ca ai realizat ceva

* O protectie efectiva:Cunosterea

* Cel mai bun remediu:Comunicarea

* Forta cea mai puternica: Autocunosterea

* Persoanele cele mai necesare: Familia si prietenii

* Lucrul cel mai placut dintre toate: O carte buna

-Dragostea-

2010-06-02T10:19:00.000-07:00

Mi s-a spus ca dragostea nu inceteaza niciodata. Mi s-a spus ca dragostea nu dispare, este doar uitata, ascunsa pe un raft umbrit al mintii tale, unde un strat consistent de praf o camufleaza al naibii de bine. Si mi s-a mai spus ca dragostea, ca si muschii, se atrofiaza daca nu este folosita.
Cea mai mare confuzie posibila e sa crezi ca dragostea inseamna fericire. Sunt de acord, cand esti fericit, iubesti fie pe cineva fie ceva, sau iubesti pur si simplu starea de fericire. Dar sa iubesti nu inseamna neaparat sa fii fericit, ba dimpotriva. Eu personal cred ca dragostea e atunci cand pui persoana iubita pe primul plan, inaintea ta. Sigur, difera de la om la om. Dar eu imi dau seama ca iubesc atunci cand e mai important sa-i fie bine celuilalt decat sa-mi fie mie. Cand timpul sta in loc si trece incredibil de repede in acelasi timp, cand confunzi soarele cu luna si intunericul cu lumina pentru ca nu privesti cu ochii; esti orbit. Privesti cu sufletul, pentru care timpul nu are nici cea mai mica logica.
Dar vine timpul sa deschizi ochii, mai devreme sau mai tarziu. Si vezi ca e deja in iunie si nu stii ce ai facut in ultimul an. E vara si totul e nou cu exceptia ta. Tu ai ramas pe acelasi raft prafuit, fara sa stii daca vrei sa fii acolo sau nu. Fara sa stii unde ar trebui sa fii. Asa ca ramai acolo pana isi aduce aminte cineva sa stearga praful de pe tine.

-Moartea unui suflet-

2010-05-25T10:35:00.000-07:00

El s-a apropiat, si-a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit-o de usa, apoi a sarutat-o pe coltul gurii.
A luat-o de mana si a dus-o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s-o dezbrace.
Prima data i-a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care i-a sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul i l-a calcat in picioare, il plictisea ingrozitor.
Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea.
Nu-i venea sa creada cat de gros putea fi ea imbracata.
A inceput sa se agite: i-a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea.
Si s-a oprit. A privit-o banuitor. Stia ca ascunde ceva.
In timp ce-i dadea jos haina personalitatii, a uitat sa-i umble in buzunare.
Intr-unul a gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-a descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.
A lasat-o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana:
- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.
El i-a impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea l-a plesnit cu sufletul peste fata.
- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.
El a cazut la picioarele ei, uitandu-se mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.
Ea s-a asezat langa el.
Acum amandoi erau calmi si se uitau placid la moartea unui suflet.
- Cum ai putut sa faci asa ceva?
Ea a raspuns soptit:
- Macar eu am stiut ce inseamna sa ai unul...

-Femeia

2010-05-15T02:27:00.000-07:00

...O femeie dezamagita in dragoste are doua optiuni: fie va avea curajul de a strange din dinti si de a merge mai departe, uitand si iertand pe cel care a ranit-o, fie va fi suficient de slaba cat sa invinuiasca toti barbatii pentru ceea ce a facut primul si sa devina o feminista inraita. O femeie romantica, visatoare, vesnic indragostita are mai multa forta in ea decat femeia fatala care calca pe inimi la tot pasul... fiindca este usor sa urasti pe toti si toate, dar este foarte greu sa ierti si sa inveti sa iubesti iar si iar ca si cand ar fi prima data.

Suferinta din dragoste pe de alta parte presupune impacarea cu sine si cu cel ce te-a ranit. Sentimentul nu se transforma in ura, nu te macina pe interior, doare difuz, e drept, doare constant, dar ramane acea multumire de a fi cunoscut iubirea. Privesti in urma si esti fericit(a) ca ai avut norocul sa intalnesti dragostea, spre deosebire de majoritatea celor din jurul tau. Stii ca viata nu e nedreapta (asa cum sustin cele lovite in orgoliu), dar mai stii si ca para nu pica in gura lui Natafleata, trebuie sa o cauti si atunci cand o gasesti, trebuie sa o meriti! Iubirea vine la cei care sunt demni de a o primi, nu la cei care nu se apropie nici macar la 100 de metri de ea din teama ca isi vor leza orgoliul!

- O pagina de jurnal -

2010-05-12T10:28:00.000-07:00

Exista momente in viata in care nu stim pe ce drum sa apucam, nu stim ce ni se intampla sau poate ca nici nu vrem sa recunoastem ca ni se intampla ceva. Ce putem face in momente de acest fel? Habar nu am....imi vine uneori sa o iau la goana si nu stiu de ce.Am momente in care imi vine sa plang si nu stiu de ce...
Ce fac atunci? Daca imi vine sa fug...fug.Imi vine sa plang?...plang.

Se spune ca ne nastem doar ca sa murim.Avem cu totii o viata atat de scurta dar din pacate de cele mai multe ori e plina de neprevazut, de lacrimi, de certuri si de tot ce e mai rau in viata.Cand ai senzatia ca ai atins luna...ca nimeni si nimic nu te poate dobori ti se intampla cate ceva care te readuce cu picioarele pe pamant.Asa ma simt eu acum....picata din cer...in cruda realitate numita VIATA.
Poate si asta e un semn.Habar nu am ce se intampla cu mine sau poate ca stiu si nu vreau sa recunosc.Mai grav e ca nu stiu ce va fi in viitor, dar sunt convinsa ca va fi bine....tare sunt curioasa ce inseamna acest BINE :)

-Nimeni-

2010-04-25T06:11:00.000-07:00

NIMENI,nu este indispensabil. Se poate trăi, poate mai uşor ori mai greu, dar se poate trăi cu gândul că ai pierdut. Nu contează pe cine, nu are nici o importanţă dacă e vorba de tine sau de cineva drag, la nivel macrocosmic e nimic. Suportăm, ne adaptăm şi în cele din urmă, dacă suntem norocoşi, uităm.

Si-apoi până la uitare trebuie să suporţi cu stoicism conflictele interioare. Dacă eşti perseverent ajungi la concluzia că nu mai contează şi treci peste. Dacă nu, problema e doar a ta. Nu-ţi pune nimeni ştreangul de gât, dar nici nu ţi-l taie dacă ţi l-ai pus singur.

Nu cred nicidecum că lucrurile se întâmplă cu un scop anume. Nu există scop. Pierdem şi murim fără un motiv anume. Experienţa asta pe care o tot adunăm e inutilă şi la sfârşit nu faci nimic cu ea. Nu te învaţă nimeni aici cum să învingi moartea ori cum să înţelegi de ce omul ala drag nu mai este. Tot ce trebuie tu să faci e să te adaptezi şi să trăieşti în continuare cu ideea că ai o sigură viaţă şi că vei fi pentru totdeauna aici.

Ne luptăm ca nebunii pentru iubire, pentru bani, pentru supravieţuire fiindcă inconştient ne credem nemuritori, inconştient ne credem indispensabili. Câţi conştientizează că în secunda următoare ar putea să nu mai fie?Câţi se gândesc că poate vor deschide pentru ultima oară un sertar, că au tocmai şi-au mâncat ultima masă, că tocmai au văzut pentru ultima oară omul iubit?

E uimitor cum funcţionăm, cum reuşim să ne adaptăm, cum ne facem planuri pe termen lung, cum transformăm ceva insignifiant într-o tragedie de parcă ar conta, cum avem curajul să ne gândim că suntem pentru totdeauna, dar mai ales cum avem curajul să trăim în condiţiile date şi să credem că avem timp de toate. Probabil că suntem defecţi ori nebuni cu toţii.

-Incotro-

2010-04-13T10:50:00.000-07:00

Dar oare incotro ma indrept ? Stari captivante ... negre, pline sau mai bine zis cufundate-n singuratate asta ce ma stinge .. Incotro ma indrept , atat de stinghera si cu sufletul frivol , plin de teama ? Cad ... Simt cum ma pierd in gol intr-un abis fara margini sau culoare .. Un abis ciudat si simplu, unde nu vad pe nimeni ... unde nici pe mine nu reusesc sa ma recunosc . Am cazut iara, pentru a mia oara . Am cazut inapoi la inceput, inapoi de unde am plecat atunci, candva ... Si ia ghici ? Am plecat singura ... Pentru ca toti sunt falsi , toti te lasa cand ai mai mare nevoie de o mangaiere, toti fug si uita , parca din intamplare, de tine ... Pentru ca 99% dintre frati o sa te minta. Dar simt ca nu mai pot... simt ca ma pierd si ma indepartez tot mai mult . Ma indepartez de mine insami, ma indepartez de viata si de zambetul meu larg ... Ma ascund undeva, in interiorul sufletului meu . Dar ce spun ? Nici sufletul nu ma mai vrea ... Pana si el s-a saturat de lacrimile si suspinele mele.
Am atata nevoie de acel "cineva" . Acel cineva, care sa apara parca rupt dintr-un film .. Acel cineva care sa fie mereu, acolo, pentru mine ... Acel prieten pe care sa ma pot baza, acel umar pe care sa pot plange, acei ochi care sa ma cunoasca, sa ma afle... acea mana care sa ma ridice atunci cand simt ca pic . Dar pacat . Viata bate filmul ... Realitatea bate fictiunea . Si iarasi strig ... Ma ascund din nou in mine, ma invelesc cu singuratatea obscura . Si te chem , prietene ! Te chem sa vii, sa ma ti de mana, sa ma privesti in ochi si sa-mi citesti tristetea. Unde esti , tu , prietene ? Hm, nu, nu esti... Nu esti nici acum si nici nu vei mai fii de acum incolo . Am zis bine ? Da .. "nu vei mai fii" . Pentru ca odata ai fost ... si ai fost chiar mult prea mult si te-ai lipit prea tare de mine ... M-ai facut sa ma gandesc cum ar fii sa vii iar. Si ai venit odata .. ai venit pentru a pleca definitiv .. Pentru a ma distruge psihic . Multumit ? Ai castigat ! Bravo ... Ai facut mii de bucatele din mintea si sufletul meu ... M-ai facut sa-mi doresc sa te uit , sa te pot ura ! Si ma gandesc in fiecare clipa la tine, prietene . La ochii tai si la imbratisarile tale sub clar de luna ... Si ma imaginez cuprinsa de ele... Dar ghici ce ! Acum nu ma simt mai bine, ma simt si mai singura decat ma simteam initial ...
Te-am pierdut iarasi . Sau m-ai pierdut tu. Ne-am pierdut ... Ne-am indepartat ... Si asta doare mai tare ca niciodata ! Acum am ramas doar eu cu mine . Me, myself and I ... sub influenta amintirilor ce ma ametesc precum un drog mortal ce ma termina incetul , cu incetul... Astazi ? Astazi am uitat sa-ti spun cat de mult imi lipsesti. Astazi ma simt al naibii de singura, visez la o abandonare in afara vietii, la o plutire in deriva printre durerea ce se sparge in vise. Ochii nu mai vad demult nimic, orice cuvant nu ma mai atinge in afara de cele ce mi le soptesc singura. Ma impac cu ideea ca asa va fi totul de acum inainte, o permanenta cadere a zidurilor peste lumea ce o protejeaza. Dar nu ... nu vreau nici sa mor, nici sa traiesc. Tot ce vreau este o pauza de la viata ! Vreau momente in singuratate, clipe in care sa lipseasca oamenii ce oricum nu m-ar intelege.
Si atunci realizez ca sunt la fel ca acel zid : cazand din mine bucata cu bucata, pana ce nu va mai fi nimic, decat un loc gol, pe care amintirea il va sterge din memoria tuturor. Acum urasc lumea dar te iubesc pe tine in schimb, acum cand te iubesc cat urasc toata lumea, lasa-ma sa zbor, sa musc si sa ma omor cat pot.
Dupa ce lacrimi imi vor spala chipul, puterile ma vor parasi, ura mi se va ineca in golul existentei mele, iar angoasa mea existentiala nu va ma rabufni in accese de ura si lupta. Vorbele mele isi vor pierde siguranta violenta, brutalitatea violului si aciditatea urii, vor deveni de o siguranta calma,fada, ca aceea care acum mi se pare de-a dreptul dezgustatoare.
Simt cum fiecare particica din mine striga dupa alinare si afectiune, cum vorbele-mi sunt goale si reci ... cum privirea te cauta in fiecare colt si in fiecare umbra ce trece pe langa mine. Te cauta pe tine, prietenul meu , ce m-ai lasat candva si nu te-ai mai intors pentru a ma tine de mana din nou . Ai disparut in zorile zilei si n-ai mai venit niciodata , desi te-am asteptat constant in acelasi loc pustiu . Si te-am asteptat.. te-am chemat sa vii , dar nu. Tu doar m-ai amagit si iarasi ti-ai luat zborul , lasandu-ma prea singura , prea trista !
Ma urasc ! Ma urasc deoarece sunt constienta ca daca ai venii acum, pentru a suta/a mia oara ... te-as accepta din nou, te-as crede din nou si m-as minti singura doar pentru a te stii cu mine , langa mine ! Cum pot sa te mai chem, dupa ce ai plecat de atatea ori ? Din nou ma incapatanez sa cred ca speranta mai e pentru amandoi. Ramane doar sa o cristalizam, sa o protejam la fel ca acel ultim dar ramas in cutia Pandorei. Am vrut sa nu deschid cutia, sa ma opun tentatiei. Dar mi-am amintit ca “Singura cale de a rezista tentatiei e sa i te oferi!”. Si inconstienta am facut-o din nou si din nou ... Ranindu-ma singura. Deci ,de ce mai dau vina pe tine, cand stiu perfect ca singurul vinovat sunt eu ?
Stai linistit ! Stati cu totii, cei care ati trecut prin viata mea, m-ati privit si ati intors capul ... Sunt bine ! Mai bine singura, decat cu o multime de prieteni inconstienti si falsi in jurul meu . Mai bine asa. Ma am pe mine, nu ? Singura care nu ma judeca, care ma intelege, care ma accepta si totodata ma sustine ... sunt chiar eu . Chiar daca ma simt cum ma simt, chiar daca sufletul meu striga dupa mai mult ... ma simt bine ca macar am ramas eu , cu mine ...

- Modelul meu in viata -

2010-03-30T06:25:00.000-07:00

Modelul meu in viata este reprezentat de un ansamblu de lucruri marunte, pe care le consider demne de urmat, pentru ca in final sa ajungem la linistea interioara de care cu totii avem nevoie, iar atunci cand lipseste, simtim un gol ori un zbucium interior cum ne macina.

Admir...zborul solemn al fluturilor care petrec o singura zi pe pamant. Pretuiesc fiecare secunda, defiland plini de gratie, pe-o fasie de vant, invaluiti intr-o frumusete de nedescris, si au doar o zi; nimic mai mult...

Vad...baietelul acela cu ochii in care te pierzi, o mare de ganduri, intrebari ce-asteapta raspuns. Il vad si acum daruindu-si jucaria altui copil,sarman. Privindu-se, impart un sentiment nebun de bucurie, uimire, iubire; sentiment ce s-a consumat intr-o secunda, poate, dar acea fractiune de timp va dainui vesnic in inimile pure ale celor doi.

Tresar...cand vad o pereche de oameni cu parul alb, amprenta timpului care a trecut; tinandu-se de mana, pasind timid ca-n prima zi, cu suras pe buze si tremur in suflet. Se aseaza pe o banca, se privesc duios, rememoreaza... Ma linistesc privindu-i. “Ce frumos...”-imi spun. Imi lumineaza imaginea despre viata...

Noaptea, privesc luna. Ce mandra e ! Si cand ma gandesc “Doamne, toti o vad!” Imi deschid inima inaintea ei: zambesc, plang... E un model, poate. E rabdatoare, statornica; mereu acolo.
Luna, iar eu ma las purtata de vise...

Un zambet,o vibratie,un cantec de bucurie,o fapta buna...
Frumusetea lucrurilor marunte. Si atat.

- Respir -

2010-03-28T06:57:00.000-07:00

Respir? Poate. Daca îmi place. Dar îmi place. Vine de la sine. Nu este asa dificil pâna la urma. Respir iubire.

Când eram o aschie de copila, mi se spunea ca sunt nebunatica. De ce oare? Nu mai tin exact minte. Poate pentru ca nu ma chinuiam sa ma comport matura doar ca sa impresionez tinereii de atunci, pentru ca vorbeam mult si când nu trebuia ; aveam o placere extraordinara în a face oamenii sa râda, sa se simta bine, sa pastreze mereu un zâmbet pe buze. Nu spuneam bancuri…ma prosteam, scoteam perle la minut, eram optimismul la el acasa. Eram numai un zâmbet. Nu exista nimic care sa ma scoata din reveria mea generala, din lumea mea cu fluturasi roz în care ma consideram o fiinta speciala, ce poate schimba lumea prin optimismul si bunatatea ei. Dar pentru ceilalti eram doar exagerata. Exageram cu râsul , exageram cu copilariile si nebuniile mele. Am încercat sa ma opun celor care încercau sa ma opreasca. Mereu am înotat printre limitele impuse de oamenii din jurul meu, încercând sa nu ma înec în ele.

Cea mai mare greseala pe care o face omul, e ca încearca sa îi schimbe pe ceilalti. Cum poti sa te consideri prietenul cuiva, atâta timp cât vrei sâ îl schimbi? Atâta timp cât nu îl accepti asa cum este? Cum poti sa consideri ca iubesti pe cineva daca îi ceri sa fie altfel decât este?

Când mi s-a cerut sa nu mai fiu eu, ceva în mine s-a rupt pe vecie. Am fost un zâmbet, acum sunt doar o imitatie de zâmbet. M-am schimbat , asa cum vroiau oamenii care mi-au cerut asta. Doar ca ei nu vor afla probabil niciodata. Si asta pentru ca nu ei au fost de vina propriu zis, ci ceea ce au provocat în mine.

Oamenii nu se schimba daca cineva le cere asta. Oamenii nu se schimba nici macar când îsi doresc sa se schimbe. E nevoie de mult mai mult. E nevoie sa simta durere, sa fie socati, sa ramâna singuri. Atunci se vor schimba. Fara macar sa îsi dea seama. Abia mai târziu vor observa ca nu mai sunt aceiasi.

Vreau sa accept oamenii asa cum sunt. Sa îi iubesc asa cum sunt. Si am aceleasi pretentii de la ei. Copil am încetat sa mai fiu, dar nebunatica?!Nimeni nu ma va opri!

- Iubirea -

2010-03-19T08:17:00.000-07:00

O prietena draga îmi citeste într’un suflet un pasaj din cartea pe care o citea, “Întoarcerea din rai”, Eliade. Mi’l reciteste cu neastâmparare: “ Voiam sa spun ca iubirea este antisociala, ca este o crima; cineva care vine si’ti spune: Te iubesc, sunt al tau, esti al meu, eu sunt tu si tu esti eu!, si care te sileste sa fii el, te santajeaza cu cea mai cumplita gama de sentimente si de orgolii, te tine legat de el, intra în tine, si toate acestea pentru ca te iubeste. De unde dreptul pe care îl are omul sa iubeasca? Când cineva te fura, e pedepsit; când cineva te raneste, e bagat la închisoare; omorul e pedepsit cu munca silnica pe viata.Si totusi oamenii sunt lasati liberi sa iubeasca. Ce e altceva iubirea decât o crima deghizata, un furt public?”

Am crezut cu desavârsire în iubire. Am avut asteptari cumplite de la omul pe care aveam sa îl iubesc. Cred în continuare cu desavârsire, o traiesc de parca o sa dureze o eternitate dar o gândesc ca si cum se poate evapora în orice moment.

Îmi place acest pasaj. Îmi place pentru ca este lucid, curajos si real într’o anumita masura . Oamenii care se iubesc si se despart, o fac pentru ca se distrug unul pe celalalt si au constientizat acest fapt în subconstient. Din momentul când începi sa iubesti nu mai esti doar tu. Nu mai esti independent oricât de mult îti displace asta. Esti legat de persoana pe care o iubesti, nu pot sa faci ceva fara sa te gândesti la ea, pentru ca face parte din tine. Si cum oameni perfecti nu exista, nici relatia nu va fi perfecta.

Oamenii ar trebui sa profite mai mult de libertatea lor interioara pâna când ajung sa se îndragosteasca. Atunci se declanseaza totul! Bucuria suprema si tristetea lugruba. Oamenii care se iubesc nu pot fi perfect fericiti chiar daca sunt împreuna sau nu. Daca sunt împreuna, sufera când stau departe unul de altul, când se ranesc fara sa îsi dea seama, când nu îsi acorda atentie sau nu se asculta, când se însala sau mint reciproc. Daca nu sunt împreuna, sufera din cauza dorului de persoana iubita, din cauza dorintelor înfrânte de ruptura, din cauza a ce ar fi putut sa fie între ei.

Iubirea, oricât ar fi de sincera si frumoasa, omoara o parte din ceea ce suntem noi. Iubirea! Este egoista.

-Bla Bla-

2010-03-15T11:01:00.000-07:00

”Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decât o papusa de cârpa si mi-ar oferi în dar o bucatica de viata, [...] as dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult; de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! [..] Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. [...] Doamne, daca as putea primi o farâma de viata… n-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri… Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf……” Garcia Marquez

Sa nu uitam ce înseamna de fapt viata. Sa nu uitam ca noi, oamenii, suntem singurii care avem o portiune serioasa de creier ce ne ajuta sa gândim, nu numai sa mentina sistemul de functionare al organismului. Televizorul cu tot ce înseamna el….crime, accidente, bârfe, programe de divertisment absolut dezgustatoare; serviciul cu întreaga sa apartenenta la o cultura organizationala în cadrul companiilor, care ne tine legati de aceleasi si aceleasi lucruri si ne da vaga impresie ca ne „creste”, ca ne dezvolta; banii, dupa care aleargam cu totii, în toate partile si în nenumarate feluri, doar pentru a îi cheltui pe cantitati enorme si inutile de mâncare si bautura, tigari, haine, nopti în club sau multe alte activitati de divertisment extrem de atractive….ne iau atentia de la a gândi modul în care traim. Gândirea se rezuma în mare parte la a face bani si a îi cheltui. Pe nimicuri, daca stam sa analizam lucrurile. Pe ceva de care nu avem neaparata nevoie. Religia! Nici nu cred ca ar trebui sa se puna probleme cu diferentele dintre religii, apartenenta sau modul fiecaruia de a-si demonstra credinta. Nu ar trebui sa existe decât termenul de credinta. Atât. Pâna la urma nu toti credem în aceeasi fiinta unica care ne-a creat? Si uite asa, suntem manipulati. Populatii întregi.

Sa nu uitam ce înseamna viata. Sa nu uitam ca poate odata am fost corecti cu ceilalti. Ca poate aveam ca unitate de masura sentimentul, nu ron-ul sau euro. Sa nu ne lasam cu totul în mâinile lui Dumnezeu sau al unei conduceri pe care nici nu am votat-o când a fost timpul si care oricum e corupta.
Pentru ca, noi ar trebui sa fim cei care ne construim drumul prin viata, NOI.

Sa nu uitam ce înseamna viata. Principalele noastre functii….gândirea data de creier, simturile (faptul ca putem merge, atinge, mirosi, vedea, auzi, vorbi…etc) coordonate tot de creier, moment în care trebuie sa amintesc de inima, pentru ca ea asigura circulatia sângelui în organism. Si chiar daca nu exista fizic, eu cred si în ceea ce noi numim suflet, ca fiind complementar celorlalte simturi. Eu cred ca senzatiile si nenumaratele trairi nu sunt date numai de numarul mare de hormoni si alte substante existente în interiorul nostru. Suntem ceva mai mult decât creier, substante si diferite reactii chimice, apa, sânge si alte lichide, suntem viata! Suntem capabili, la un nivel diferit dar înalt, sa gândim dar sa si simtim fiecare bucurie si durere care ne iese în cale. Putem sa rationam dar si sa ne pierdem cu firea când iubim. Putem sa ne gândim propriile principii dupa care sa ne ghidam întreaga existenta, si la fel de bine le putem uita în momente de cumpana. Nimic nu e clar, nici evident, e doar relativ.

Dar faptul ca suntem aparent independenti, ca aparent ne gândim propria viata, ca aparent ne exprimam punctul nostru propriu de vedere, este o realitate!

- Inima PERFECTA -

2010-03-07T06:25:00.000-08:00

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

- Femeile.De iubire. -

2010-03-01T23:51:00.000-08:00

"Femeile....vorbesc mult. Orice ar face nu se pot exprima intr-o fraza simpla si concisa, trebuie neaparat sa dea detalii. Sau mai au obiceiul sa vorbeasca si singure..." mi-a spus un amic. Eu l-am privit si i-am zambit usor ironic. "Pe de alta parte (continua el, observand dezaprobarea mea), faptul ca ele vorbesc mult, ne scuteste pe noi barbatii de comentarii. Ce ne-am face noi fara voi?" si cazu pe ganduri. L-am lasat in pace, cu indragostitii nu ai cum discuta.

Sa discutam defectele unei femei... eu nu vad nici unul (glumesc , desigur). Vorbim mult... totusi limbajul articulat ne deosebeste de celelalte mamifere, deci nu vad de ce ar fi un defect. Unii ne reproseaza ca ne uitam prea mult la telenovele. Eu, desi nu o fac, totusi inteleg...daca viatza lor este asa de anosta... pana la urma tot vina lor (a barbatilor) este. Cum sa nu privesti ecranul televizorului daca el nu a ajuns la timp acasa, daca nu ti-a adus o floare de nu stiu cata vreme, daca vrea numai sa manance si sa se uite la meci... dar sa nu deviez- aici nu e vorba de defectele barbatilor.

Altceva...? punem prea mult suflet intr'o relatie, ne daruim inima acelora care nu au nevoie de ea si renuntam la cei care ne iubesc cu adevarat. Suntem oarbe (nu degeaba statuia justitiei e reprezentata de o femeie legata la ochi), dam tot ce avem mai bun intr-o relatie si apoi tot noi ne consideram vinovate de esec. Profitam de naivitatea unor barbati si luam ce au mai bun.

Suntem complicate si misterioase, profitoare si neatente, zapacite si dragalase... cum sa nu fim iubite cu atatea defecte?