Cântata, descrisa, pictata, transpusa în versuri sau dans, dorita, respinsa, laudata sau denigrata, iubirea este sentimentul catre care poate ca s-au îndreptat cele mai multe aspiratii ale omenirii. Se spune ca este lucrul pe care fiinta noastra si-l doreste cel mai mult si care o împlineste la modul cel mai profund .
A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine,a face ca toate sentimentele omenesti: teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta, inseamna a te confunda in infinit,a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire,a gasi alintare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere, adica de a intruni in sine toate contradictiile.. Iubirea mai inseamna respect si incredere in fiinta iubita. Toate acestea pot exista in lumea in care traim? DA!
Se scriu carti despre dragoste , povestim la tot pasul despre iubire , o transformam in cliseu o abandonam si apoi o readucem in actualitate.
In dragoste te simti invadat, ocupat de celalalt…nimic nu iti mai apartine tie. Dragostea inseamna sa simti ca traiesti pentru cineva, ca te doare suferinta lui, ca te bucura victoria lui, nu ca si cand ar fi ale tale, ci pentru ca fac parte din tine, pentru ca mintea, sufletul si trupul tau ard impreuna cu celalalt.
Sa-i porti in suflet si in minte imaginea..sa-i auzi glasul la fiecare pas…sa-i simti prezenta in adierea vantului si atingerea in stropii de ploaie….sa-ti opresti respiratia asteptandu-l….sa te invelesti, pierduta in privirea lui…sa adormi si sa te trezesti plina de fiinta lui….
Iubirea este perfecta….atunci cand este iubire….fara termeni de comparatie…fara masuratori….dincolo de timp si distante….de prejudecati….
Pana unde iubesti? Pana te doare, dincolo de ceea ce ai trait vreodata….Fara dragoste suntem orfani , sterpi , nici nu existam….Ramanem robii imaginatiei…a ceea ce ar fi putut fi daca…. Si ne transformam incet in caricaturi de suflete imbatranite, uitate de Dumnezeu si de oameni….
Nu înteleg cum pot exista oameni indiferenti în aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu ard, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang.
Lupta omule pentru dragostea ta….Strig-o in gura mare….deschide-ti inima celuilalt…prinde-o in palme si daruieste-o … Nimeni nu poate trai din dorinte imposibile.
Cred ca in lume exista o persoana care o asteapta pe cealalta, fie in mijlocul desertului, fie in mijlocul marilor orase. Si cand vietile unor asemenea oameni se intretaie si ochii li se intalnesc, orice trecut si orice viitor isi pierd importanta si ramane numai acel moment si acea certitudine incredibila ca toate lucrurile sub soare sunt scrise de aceiasi Mana.
Hai sa nu ne mai machiem ochii si sufletul, hai sa ne deschidem inimile si sa lasam dragostea sa se instaleze!!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu