Zambesc increzatoare pentru ca in acest moment orice mi se poate lua mai putin ce am trait si am vazut. Chiar daca drumul a fost dificil cu momente epuizante, nu m-am lasat batuta si a doua zi am luat-o de la capat. Am invatat sa gasesc frumusetea acolo unde ma aflu,sa las in urma momentele in care am stat pe loc, pentru ca viata mea e la inceput de drum. Viata mea capata culoare dupa un ge
st, o privire sau o vorba si am inceput sa gasesc aceste lucruri la mine mai mult decat la altii, sunt pregatita oricand sa deschid usa optimismului, sa ma privesc mai des in oglinda. Am devenit mai pretentioasa cu mine insumi, ma privesc mai mult pe mine decat pe ceilalti. Comportamentul , atitudinea, gandirea mea fata de lume trebuie sa emane frumusete, energie si curaj. Nimeni nu are dreptul sa ma priveze de la frumusete, sa-mi schimbe modul de a gandi optimist. Nu am de gand sa renunt la vorbe blande si chiar generoase facute la adresa voastra. Ma priveam in oglinda si nu eram niciodata multumita. Am crezut dintotdeuna ca viata mea e chinuita, ma intrebam de fiecare data de ce eu mai mult decat altii? De ce in loc sa fiu cum trebuia, o persoana rea, am devenit defapt mai sensibila si mai atenta la necesitatiile celor din jurul meu si vin din nou cu vesnica mea intrebare " eu cu cine seman dintre parintii mei?" raspunsul e ca mereu ceva imi da pe minus la intrebarea asta si acolo intervine uimirea. Am crescut, am evoluat , sunt ceea ce vreau sa fiu, nu ceea ce m-au nascut. Am inteles ca nu sunt fiica de vreoun geniu, am inteles ca nu pot sa fiu nici Shakespeare dar nici ultima persoana nu sunt de pe acest pamant. Am nevoi, vise mai mult decat colosale, o ambitie de a o lua de la capat, nervi de otel si o rabdare incredibila cu acele cateva persoane pe care trebuie sa le suport dar mai ales prin datoria mea morala sa le accept pentru putinul cel pot...
As vrea sa muncesc mai mult decat pot pentru ca doar prin puterea muncii pot invinge dependenta de anumite persoane, imi doresc sa plang mai mult decat ii drept pentru ca numai asa pot pretui cu adevarat momentele putine de liniste sau de fericire, Sa transpir si sa construiesc baza piramidei, sa gasesc curajul nebun de a tinde spre varful ei. Da, urasc oamenii care renunta prea usor !
Am o pasiune, imi iubesc viata mai mult decat orice pe lumea asta, spre dezamagirea voastra... Nu e doar in episoade roz, are atat coborasuri cat si suisuri asta o face atat de palpitanta.
De ce avem pretentii exagerate si imploram atentie sau iubire de la trecatori?
De ce nu stim sa ne oferim singuri atentie si iubire?
Eu am invatat ca meritul mi-l dau eu nu altii!
E frumoasa calatoria spre sufletul meu....ceea ce simt nu-mi poate lua nimeni!
Cineva a fost intrebat : " Care e cel mai mare dusman al tau ?"
Iar raspunsul era intotdeuna " Frica ".
Numai o viata avem, hai sa stralucim, sa-i facem sa zambeasca pe cei tristi, descurajati, pesimisti...nici nu-ti poti imagina cata putere ai in tine sa reusesti asta! De ce sa nu stralucesti? Sa devii o personalitate puternica pentru a te diferentia de colectivitate, sa fii tu cel autentic.
Hai sa nu mai asteptam sa ni se faca.... hai sa daruim din munca noastra!
st, o privire sau o vorba si am inceput sa gasesc aceste lucruri la mine mai mult decat la altii, sunt pregatita oricand sa deschid usa optimismului, sa ma privesc mai des in oglinda. Am devenit mai pretentioasa cu mine insumi, ma privesc mai mult pe mine decat pe ceilalti. Comportamentul , atitudinea, gandirea mea fata de lume trebuie sa emane frumusete, energie si curaj. Nimeni nu are dreptul sa ma priveze de la frumusete, sa-mi schimbe modul de a gandi optimist. Nu am de gand sa renunt la vorbe blande si chiar generoase facute la adresa voastra. Ma priveam in oglinda si nu eram niciodata multumita. Am crezut dintotdeuna ca viata mea e chinuita, ma intrebam de fiecare data de ce eu mai mult decat altii? De ce in loc sa fiu cum trebuia, o persoana rea, am devenit defapt mai sensibila si mai atenta la necesitatiile celor din jurul meu si vin din nou cu vesnica mea intrebare " eu cu cine seman dintre parintii mei?" raspunsul e ca mereu ceva imi da pe minus la intrebarea asta si acolo intervine uimirea. Am crescut, am evoluat , sunt ceea ce vreau sa fiu, nu ceea ce m-au nascut. Am inteles ca nu sunt fiica de vreoun geniu, am inteles ca nu pot sa fiu nici Shakespeare dar nici ultima persoana nu sunt de pe acest pamant. Am nevoi, vise mai mult decat colosale, o ambitie de a o lua de la capat, nervi de otel si o rabdare incredibila cu acele cateva persoane pe care trebuie sa le suport dar mai ales prin datoria mea morala sa le accept pentru putinul cel pot...As vrea sa muncesc mai mult decat pot pentru ca doar prin puterea muncii pot invinge dependenta de anumite persoane, imi doresc sa plang mai mult decat ii drept pentru ca numai asa pot pretui cu adevarat momentele putine de liniste sau de fericire, Sa transpir si sa construiesc baza piramidei, sa gasesc curajul nebun de a tinde spre varful ei. Da, urasc oamenii care renunta prea usor !
Am o pasiune, imi iubesc viata mai mult decat orice pe lumea asta, spre dezamagirea voastra... Nu e doar in episoade roz, are atat coborasuri cat si suisuri asta o face atat de palpitanta.
De ce avem pretentii exagerate si imploram atentie sau iubire de la trecatori?
De ce nu stim sa ne oferim singuri atentie si iubire?
Eu am invatat ca meritul mi-l dau eu nu altii!
E frumoasa calatoria spre sufletul meu....ceea ce simt nu-mi poate lua nimeni!
Cineva a fost intrebat : " Care e cel mai mare dusman al tau ?"
Iar raspunsul era intotdeuna " Frica ".
Numai o viata avem, hai sa stralucim, sa-i facem sa zambeasca pe cei tristi, descurajati, pesimisti...nici nu-ti poti imagina cata putere ai in tine sa reusesti asta! De ce sa nu stralucesti? Sa devii o personalitate puternica pentru a te diferentia de colectivitate, sa fii tu cel autentic.
Hai sa nu mai asteptam sa ni se faca.... hai sa daruim din munca noastra!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu