Cand ai plecat… ai luat o parte din mine cu tine...
Stii ce imi este cel mai teama? Ma ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca am uitat de tine. Ca am uitat momentele petrecute. Ca am uitat atingerea si sarutul tau. Ma ingrozeste ideea ca as putea sa te pierd si din amintiri. Asta este spaima mea cea mai mare. As fi pierduta pentru totdeauna.
Imi ceri sa uit. Sa te uit. Sa imi vad de viata mea. Imi ceri sa nu traiesc din amintiri. Dar tu nu stii ca amintirile sunt tot ce mai am. Nu stii ca amintirea clipelor frumoase ma tine inca in viata. Iti multumesc ca mi le-ai oferit, si te rog sa nu imi ceri sa renunt la ele. Atat mai am…
Mai indepartati azi cu fiecare clipa, alungati de noi insine…plecam pe drumuri separate pe care maine niciunul dintre noi nu-l va regasi pe celalalt…
Mi-ai aratat cum sa fiu fericita. Mi-ai aratat cum sa iubesc cu adevarat...
Zilele trec incet, incet... n-as fi vrut sa pleci...
Si apoi ai plecat… si m-ai lasat sa platesc cu lacrimi…
P.S: Tot ce-i frumos... dureaza atat de putin !
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu